Calea Crucii în Zalău – un itinerar colectiv

Dragi cititori, miercuri, 1 aprilie, pe străzile municipiului nostru se va desfășura procesiunea ”Calea Crucii”, un eveniment cu o încărcătură spirituală deosebită, organizat de Biserica Greco-Catolică din Zalău, împreună cu Mănăstirea Preasfintei Inimi a lui Isus. În Zalău, această procesiune este la a treia editie, având ca obiectiv solemn aprofundarea misterelor de credință și trezirea conștiinței sociale.

”Calea Crucii” este una dintre cele mai vechi forme de pietate creștină care au fost răspândinte în întreaga lume, începând din secolul IV. Odată cu pacea împăratului Constantin, din anul 313, nenumărați creștini au ținut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor Mântuitorului Iisus Christos și să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele premergătoare morții Sale. În acest fel ei doreau să se identifice cu Iisus, să retrăiască momentul și, prin acest gest, să-și arate recunoștința. În secolul XVI, ”Calea Crucii” a fost numită oficial ”Via Dolorosa” (Calea durerii) sau ”Stațiunile Căii Crucii.

Sub cerul Postului Mare, suntem invitați cu toții să facem parte din alaiul credincioșilor pentru că acest manifest este unul universal, care ar trebui să ne înglobeze pe toți, indiferent de formele cu care suntem înveșmântați. A căuta Centrul atunci când totul se fragmentează în jurul nostru este un act fundamental astăzi, iar noi suntem chemați, mai mult ca niciodată acum, să regăsim comuniunea bisericii primare și spiritul ei pasionat și autentic.

Dragilor, „religia nu este o nevroză colectivă”, consemna Mircea Eliade, ci o „formă ireductibilă la cunoaștere”. Cu cât documentăm și cunoaștem mai mult, cu atât ne vom apropia mai tare de misterele de credință. Drumul Crucii, cu toate ororile lui, se repetă și astăzi, la fiecare Liturghie, în fiecare inimă, sub diferite forme. Acesta este drumul umanității noastre, pentru că Christos a fost judecat și condamnat în locul nostru. Drumul Crucii este aducerea lui Iisus Christos, prin credință, în realitatea prezentă (și am toată certitudinea că Dumnezeu intervine concret în ritualurile care-i sunt închinate). O astfel de așezare ne va face să resimțim din plin complicitatea la răstignire, să împărtășim vina. Ce vom face? Vom fi diferiți față de cei de acum 2000 de ani? Vom ceda în fața presiunii mulțimilor sau a sistemului și vom consimți? Vom rămâne indiferenți și ne vom continua viața ocolind „spectacolul Patimilor”?

”Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat…”