Atenție!

Dragi cititori, nu cred că există cineva care să nu știe ce este atenția, însă cred că puțini conștientizăm importanța acestei abilități mintale pentru viața și activitățile noastre.

”Geniul nu este altceva decât atenție continuă”, spunea Claude Adriene Helvetius. ”Atenția pleacă întotdeauna de la trezirea unui sentiment puternic”, relata cu convingere Nicolae Iorga. ”Pune-ți semne pe lângă drum, pune-ți stâlpi, fii atentă la drum, la calea pe care te-ai dus”, ne îndeamnă atemporal un citat din profetul Ieremia. ”Cine este atent, are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii”, dezvăluie un aforism.

Psihologia susține că a fi atent înseamnă a fi orientat înspre ceva anume, a fi atras de ceva în mod special și, implicit, a ignora tot ceea ce se întâmplă în jurul punctului care atrage. Specialiștii din domeniul psihologiei ne îndeamnă să luptăm cu plictiseala, să evităm ”multitasking-ul” și să exersăm atenția prin voință și consecvență.

Biofizicianul Virgiliu Gheorghe consemnează faptul că atenția se poate educa prin activitate, prin trezirea interesului și prin eliminarea factorilor perturbatori, foarte prezenți astăzi în viața noastră și a copiilor noștri (tv, calculator, tabletă- factori tehnologici care subminează dezvoltarea atenției).

Același doctor în bioetică, Virgiliu Gheorge, ne explică faptul că oamenii de credință, cei care au încredere în Dumnezeu, nu mai au aceleași poveri ale grijilor și dispersărilor, ceea ce îi face să fie cu mult mai atenți la activitățile pe care le prestează, mai motivați și mai responsabili în a face binele într-un mod grijuliu și asumat.

Cert este că atenția este necesară în toate și nimic bun și sustenabil nu se poate realiza în viața asta dacă este tratat cu neglijență. Și de câte neglijențe ne facem noi vinovați astăzi..!?

Într-o epocă în care totul duce la distragere și împrăștiere, a fi atent este o artă, un fel de a fi, o îndeletnicire care trebuie să vină din inimă, ne lămurește Pr. Philippe Dautais. Atenția este atitudinea fundamentală a celui care este în căutarea Esențialului, este condiția trezirii conștiinței și totodată un act al voinței. Pentru ca un școlar să poată progresa, îi trebuie atenție. Pentru ca o sarcină să fie îndeplinită cu grijă, este nevoie de participarea inimii. Și iar revenim la inimă, la pasiune, la importanța fundamentală a unei ”culturi a inimii” într-o lume devenită prea calculatorie, prea formală și, implicit, neatentă. Esențialul, din punct de vedere spiritual, nu stă în lucrarea pe care o faci, ci în dispoziția inimii, într-un exercițiu de trezvie, într-un act conștient care angajează trilogia: trup-minte-suflet.

”Purtați-vă astfel încât să aveți privirea ațintită la Dumnezeu”, spunea Sfântul Nil, în timp ce Psalmul 122 intonează cu solemnitate: „Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei”. Mântuitorul Iisus Christos în Evanghelii îndeamnă ”Privegheați și vă rugați”, iar Sfântul Petru în epistole ne atenționează: ”Fiți treji, privegheați”.

Va să zică, privegherea, rugăciunea, atenția la cele spirituale este rădăcină esențială pentru buna funcționare a minții și a trupului. Doar așa învățăm să ne detașăm de noi înșine, de tăvălugul de gânduri, emoții și sentimente care ne invadează virulent, doar așa reușim să nu ne cuibărim în leagănul iluziilor, ci să ne ridicăm deasupra lor și să coborâm mintea în inimă, concentrându-ne pe esență.

Sfântul Ioan Scărarul și Părinții sinaiți considereau că gândurile dau naștere la cuvinte și la fapte și că ”folosirea greșită a lucrurilor urma folosirii greșite a gândurilor”. Noi cu ce imagini, preocupări și gânduri ne lăsăm umpluți? Când ne trezim dimineața, gândurile noastre încep să alerge de colo-colo, jucându-se de-a gherilele. Ne înghiontesc, ne interpeleză, ne încolțesc. Ce facem atunci?

Mântuitorul I se adresează apostolului Petru în mijlocul intemperiilor: ”Puțin credinciosule…”, Ochii la Mine! Atenție la Mine!

Așadar dragilor, pentru a învăța să fim atenți cu adevărat și să fim autorii unor proiecte reușite, este fundamental să coborâm în adâncul lucrurilor, altfel vom continua să ne învârtim într-un cerc vicios.

”Nu războiul, ci plictiseala (lipsa de atenție) va fi cea care va duce lumea la pieire”, remarca grav Paul Evdokimov.

Vă invit la reflecție și la…atenție!