„Dezleganie – Ritualul”. Universul lui Brâncuși, adus la viață prin sunete şi lumină de Sergiu CORBU Boldor
Publicul din Zalău a fost invitat, joi seara, într-o experiență artistică aparte, în care muzica, lumina și liniștea au recreat spiritul lui Constantin Brâncuși, prin spectacolul „Dezleganie – Ritualul” susținut de violonistul Sergiu CORBU Boldor.
Evenimentul a fost gândit ca un omagiu adus marelui sculptor Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sa.
Inspirat de ansamblul monumental de la Târgu Jiu – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit – spectacolul a propus mai mult decât un concert: o experiență senzorială în care vioara și cavalul, proiecțiile vizuale și momentele de reculegere au construit un adevărat ritual al sunetului. Ideea centrală a pornit de la viziunea brâncușiană asupra artei ca punte între materie și spirit, între tăcere și vibrație.
Atmosfera a fost una aparte: publicul a fost așezat circular, în jurul artistului, creând senzația de apropiere și participare la un moment aproape personal. Alternând vioara cu cavalul și completând muzica prin efecte sonore și vizuale, Sergiu CORBU Boldor a condus spectatorii într-o călătorie meditativă, construită în valuri de intensitate, asemenea unei respirații.
La final, artistul a făcut o rugăminte neobișnuită: să nu se aplaude. „Nu putem pune pauză artei”, a transmis el, invitând publicul să ducă mai departe, în suflet, starea creată și spiritul lui Brâncuși.
Într-o declarație pentru AGERPRES, muzicianul a explicat că spectacolul nu reproduce lucrări ale sculptorului, ci îi urmează filosofia. Structura momentului artistic a fost inspirată de Coloana fără Sfârșit: fiecare secvență pornește din liniște, crește spre un punct culminant, apoi se închide pentru a renaște, într-un ciclu continuu.
„Pentru noi, Brâncuși este un model care de multe ori ne-a ajutat să mergem înainte și să facem ceea ce facem”, a mărturisit artistul.
Pentru publicul din Zalău, seara a fost o întâlnire rară între muzică, spiritualitate și patrimoniul cultural românesc – o experiență profundă, trăită mai degrabă în tăcere decât în aplauze.
