Ziua Iubirii: sentimente și sentimentalism

Dragi cititori, dacă prin minune am uitat să ne uităm în calendare și să vedem că urmează data de 14 februarie, cu siguranță vitrinele și rafturile magazinelor ne vor trezi la ”realitate” informându-ne cu privire la subiect.

Da! Urmează ”Valentines Day”-ul și apoi Dragobetele, pentru cei care țin mai mult la identitatea națională. Nu e rău asta, că urmează o zi laică în care vrem să sărbătorim iubirea, important este cum celebrăm această iubire și ce iubire celebrăm – una de carton sau una reală.

Trăim într-o ”societate lichidă”, spunea sociologul polonez Zygmund Bauman, în care ne scufundăm într-un individualism tot mai exasperat și într-o relativizare a valorilor.  A vorbi despre iubire, despre relații sănătoase, despre familie, despre misiunea soților în societate, pare ca o rară ”operă de artă”, în care artistul ne prezintă frumusețea capodoperei, dar în spatele ei e prăpăd.

Sunt atâtea vedete care cântă astăzi despre iubire, atâția artiști care se străduie să o definească, dar cât de mult cunosc ei iubirea? De cele mai multe ori vedem că nu o cunosc deloc, dacă e să aruncăm o privire la fizionomia relațiilor din showbiz. Adevărul este că lumea modernă se află într-un total regres din punct de vedere afectiv.

Astăzi, mulți dintre noi interpretăm sentimentele și emoțiile într-un mod greșit și facem din ele măsura tuturor lucrurilor. Sentimentele au devenit dominante, iar noi am ajuns să trăim o formă de sclavie, concentrându-ne exclusiv pe noi înșine și uitând să privim în Sus. Însă nu acest tip de autoanaliză ar trebui să ne fie  reper pentru relații și direcția vieții, ci Cuvântul lui Dumnezeu, căruia este esențial să-i subordonăm sentimentele noastre. Asta, dacă vrem cu adevărat să fim fericiți!

Documentul sacru ne îndeamnă să ne cercetăm căile, să ne axăm viața pe Adevăr și să nu ne încredem în căile inimii căci adesea acestea pot fi iluzorii: ”inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască? Eu, Domnul cercetez inima și mă uit în adâncul ființei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia, 17:9)

Astăzi cumulăm averi de zbucium interior, trăim singurătăți voalate, suntem striviți de aparența și consumismul care-și prezintă cu semeție ”valorile”, iar pasiunile ideologice au ajuns să dea naștere unei antropologii universale. Trăim un dezinteres tot mai mare față de căsătorie, iar pentru relațile conjugale care ”nu mai potrivesc”, societatea propune divorțul ca soluție rapidă și fericirea drept garant.

Într-un colț al arenei, femeia a devenit un accesoriu temporar în marele ciclu al vieții, transformabil, de unică folosință (ideologiile transgender și mama surogat), iar în celalălt colț al arenei, șovinismul feminin produce o teribilă discreditare instituțională a bărbaților.

Încercarea abuzivă a Curții Europene de Justiție de a impune ”căsătoria între persoane de același sex” statelor care o resping subminează legitimitatea proiectului european, sfidează valorile și principiile consacrate ce stau la baza U.E, ignoră realitățile antropologice cele mai palpabile și principiile morale cele mai elementare, ori aici nu este vorba despre revelații religioase obscure, ci despre realități naturale incontestabile.

Dragilor, toleranța pentru diversitate nu duce la pace, ci la cerințe tot mai extreme și abstruse. Dacă premisele antropologice nu sunt de origine biblică, totul se ruinează… familiile, relațiile interumane, esența și rostul iubirii în societate.

Termometrul acestei lumi este Iubirea: iubirea soților, iubirea cuplurilor, iubirea dintre oameni, dar acea iubire care nu este numai umană, foarte frumoasă, și care pornește de la instinct și urca ușor, ci acea iubire care depășește instinctul fizic și urcă înspre iubirea spirituală, care antrenează la un dinamism interior extraordinar. Iar o astfel de iubire crește mereu, nu moare odată cu trecerea anilor, pentru că este ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu- și acesta este secretul!

Noi putem învăța iubirea adevărată nu prin silogisme și reflecții, ci prin imitarea modului de existență realizat de Dumnezeu. Desigur, avem nevoie și de silogisme, dar ele nu sunt suficiente, ne trebuie și o cale, o lucrare reală.

Ce este iubirea? Mai mult decât un soi de sentiment la care se referă conduita umană pe plan moral, iubirea este limbajul Bibliei, este un mod de existență, este orizont ontologic.

Înțelegerea noastră asupra iubirii este incompletă, pentru că, în afară de venirea Mântuitorului Christos, noi nu știm ce este iubirea și oricât am încerca să o definim, sfârșim în incoerențe. Noul Testament își asumă concret definiția iubirii: ”Iată cum știm ce este dragostea: Iisus Christos și-a dat viața pentru noi.”(Ioan 3:16)

Evanghelistul Ioan pune bazele acestei explicații:”Dumnezeu este Iubire si Iubirea este Dumnezeu”. Să nu distorsionăm însă această iubire și să o prezentăm sub forma unei toleranțe știrbite, transmițând un mesaj de iubire universală, indiferent de preț și mijloace.  Mântuitorul a venit să mărturisească și despre Dragoste, dar, în primul rând, despre Adevăr.

Așadar, oameni buni, să nu ne poticnim în sentimentalisme sterile și să depășim modul de existență uman al iubirii. Să ne îmbunătățim caracterul și să trăim sentimente mai înălțătoare, singurele care mai pot schimba fața societății. Să nu disprețuim erosul, care este o expresie a iubirii firești, dar să trecem la următorul nivel.

 Să trăim iubirea la superlativ!