Record „cu greutate” la Borla: Un cârnaț de 175 de metri și „Ministerul Afacerilor Porcești”, vedetele unei zile de pomină

Sâmbăta trecută, liniștea comunei Borla a fost „tulburată” de un eveniment unde cuțitele au fost ascuțite, iar ceaunele au clocotit cu folos. Gazda evenimentului, Casa Mate, a devenit epicentrul tradițiilor gastronomice sălăjene, reunind echipe de maeștri măcelari, bucătari amatori și personaje cu mult umor la un concurs de tăiat porci și preparat specialități de iarnă, aşa cum relatează cunoscutul specialist în bucătăria rurală, Mircea Groza, într-o postare pe contul său de Facebook.

Dincolo de aromele de friptură și fum, competiția a atras atenția prin creativitatea participanților. Dacă echipa din Jebuc sau cea din Crasna au mizat pe tradiție, alții au adus satira în farfurie. S-a remarcat echipa „Ministerul Afacerilor Porcești” din Zalău, care sub sloganul „Grohăind servim poporul” a demonstrat că politica porcului se face cel mai bine la masa cu bunătăți. Nici gazdele nu s-au lăsat mai prejos, echipa olarului Csibi Csaba concurând sub numele autoironic de „Amatorii porcăriilor”.

Miza cea mare a fost, însă, lungimea și gustul. Marele Premiu a plecat spre Crasna, după ce mnisarășii (măcelarii) de acolo au reușit o performanță demnă de cărțile de recorduri locale: un singur cârnaț, dintr-o bucată, lung de 175 de metri!

O notă aparte de eleganță arhaică a fost adusă de echipa ceramistului Csibi Csaba. Aceștia au demonstrat că mâncarea are alt gust atunci când focul atinge pământul: au gătit absolut toate preparatele în vase de lut uriașe, făcute manual în atelierul familiei, obținând titlul de „Cea mai organizată echipă”.

Juriul, pus la grea încercare de calitatea preparatelor, a mai acordat distincții importante:

• Cea mai bună zamă: O inedită supă de ceapă „ca la Sărmășag”, pregătită de echipa Asociației Muzeului Ardelean din Zalău.
• Cel mai bun fel principal: Un toroș autentic, adus de echipa „D’ale porcului” din Oradea.

Ziua s-a încheiat într-o atmosferă prietenească, udată din plin cu licori de soi din Țara Silvaniei și din Bihor – de la pălincă și vinars, până la vinuri alese – și îndulcită cu pancove și cozonaci proaspeți. A fost, așa cum spune maestrul Mircea Groza, o sărbătoare a gustului care a dovedit că, în Sălaj, porcul nu este doar aliment, ci un adevărat liant comunitar.