Unde se întâlneau odinioară sătenii, se întâlnesc din nou poveştile: Cooperativa din Cuciulat a prins viaţă

Am avut din nou, duminică la amiază, forfota de altădată, la Cuciulat. Oameni de toate vârstele s-au adunat în jurul unei clădiri care, pentru mulţi, nu este doar o construcţie veche, ci un loc încărcat de amintiri. Fosta cooperativă sătească, punct de reper al satului timp de decenii, a fost redeschisă sub un nou nume şi cu un nou rost: „Cooperativa culturală”.

Curtea s-a umplut de voci, râsete şi revederi. Localnici întorşi acasă special pentru eveniment, vecini din satele apropiate şi invitaţi au trecut pragul clădirii reabilitate, curioşi să vadă cum arată acum locul unde, cândva, se cumpăra pâine, zahăr sau săpun şi unde se schimbau veşti din sat.

Proiectul, realizat de Fundaţia pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tradiţional, a avut ca scop readucerea la viaţă a fostei cooperative prin transformarea ei într-un spaţiu cultural deschis comunităţii. Astăzi, aici vor avea loc ateliere pentru copii, expoziţii, proiecţii de film şi întâlniri între generaţii – exact genul de activităţi care dau din nou sens unui loc uitat.

„Nu am vrut doar să reparăm o clădire, ci să reparăm o legătură cu trecutul”, spune Sebastian Dan, originar din Cuciulat şi iniţiatorul proiectului. Lucrările au început în vara anului 2025 şi s-au încheiat la începutul acestui an, dar restaurarea a fost doar o parte din poveste. „Am lucrat cu copiii, am realizat o carte ilustrată, machete, materiale video şi am adunat fotografii vechi şi obiecte din sat. Toate spun poveştile locului”, explică acesta.

Pentru cei mai în vârstă, cooperativa era mai mult decât un magazin. Era locul unde aşteptai vitele de la ciurdă, unde aflai noutăţile şi unde îţi dădeai întâlnire cu vecinii. În anii grei ai penuriei, rafturile goale au rămas în memoria colectivă, dar şi sentimentul că acolo, la cooperativă, satul se aduna laolaltă.

Acum, clădirea îşi recapătă rolul de „inimă” a comunităţii, dar într-o formă adaptată prezentului. Copiii privesc curioşi exponatele, vârstnicii recunosc fotografii şi obiecte din tinereţea lor, iar poveştile circulă din nou, din gură în gură.

„Cooperativa era un loc de intersecţie al satului. Aşa ne-am dorit să fie şi acum – un loc unde oamenii se întâlnesc, stau de vorbă şi se simt parte din aceeaşi comunitate”, mai spune Sebastian Dan.

Redeschiderea „Cooperativei culturale” nu este doar inaugurarea unui spaţiu renovat, ci semnul că un sat îşi recuperează memoria şi o duce mai departe. La Cuciulat, într-o clădire veche, viaţa comunităţii a început, din nou, să pulseze.