Redacția
Bunicii mei, tarani de mijloc, lasau lucrul pe camp sambata seara, pe la ora cinci cand trageau clopotele pentru slujba de duminica, veneau acasa, maturau curtea si sura, refaceau santul din fata ocolului, strangeau frunzele uscate, se primeneau, iar duminica, dupa slujba, mirosul acela dumnezeiesc de prescura, tamaia, obrazul curat si hainele primenite, amestecul acela… mirosea de fapt a colb proaspat astamparat cu o ploaie dulce si curata de vara…
Au trecut anii. Am vazut multi tarani, cei mai multi reveniti de pe santierele patriei socialiste, acum batrani si retransformati in tarani, fara har, fara dragoste, fara putere, fara bani, taranii nostri de azi, care nici nu-si rad fata duminica, iar hainele lor sunt ponosite si miros a necuratenie si alcool (crasmele se deschid inaintea bisericilor) lucreaza continuu si cei mai multi fara cap. Sunt tot saraci si habar n-au de un psalm, de o rugaciune, doar de manele si munca de bou. Si ei detin peste 90 la suta din terenul agricol al Romaniei!
Oricat de profesionist si de bine intentionat ar fi aparatul unui Minister al Agriculturii in Romania de astazi, nu poate face de unul singur reforma in agricultura. Romania are nevoie de o reforma rurala la care sa participe toate misterele, tot guvernul, toate fortele politice, culturale si spirituale , intr-o actiune comuna, purificatoare. Altfel, de acum inainte inca multi ani vom vorbi doar despre doua tone de grau la hectar si despre taranii care nu-s.
