Porolissum – Poarta spre istoria romană, bijuteria arheologică a Sălajului
La porțile Sălajului, pe dealul Măgura Pomăt, timpul s-a oprit. Printre ziduri romane și drumuri de piatră vechi de aproape două mii de ani, Porolissum, cel mai bine conservat sit arheologic roman din România, își spune povestea. O poveste despre legiuni, zei, negustori și civilizații care s-au întâlnit la marginea imperiului.
Pe dealul Măgura Pomăt, la doar câțiva kilometri de Zalău, timpul pare să fi făcut un popas. Vântul adie printre zidurile bătrâne de piatră, iar pașii vizitatorilor răsună pe aceleași drumuri pavate pe care, acum aproape două milenii, legiunile romane păzeau hotarul nordic al imperiului. Porolissum nu e doar o destinație turistică. E o călătorie directă în inima Daciei romane.
Castrul de la Porolissum, aflat în satul Moigrad-Porolissum, comuna Mirșid, a fost ridicat în anul 106 d.Hr., la porunca împăratului Traian. Era vremea celui de-al doilea război daco-roman, iar zona Meseșului era una strategică: poarta de trecere dintre Carpați și câmpia Panoniei. Fortificația, construită inițial din lemn și pământ, găzduia circa cinci mii de soldați. Mai târziu, romanii au ridicat ziduri din piatră, au adăugat turnuri de apărare, valuri și șanțuri, iar castrul a devenit centrul unei adevărate colonii militare și comerciale. Sub împăratul Septimius Severus, Porolissum primește statutul de municipium – semn că nu mai era doar un avanpost militar, ci un oraș în toată regula.
„Porolissum nu era doar o fortificație. Era un oraș viu, cu temple, ateliere, locuințe, piețe și chiar un amfiteatru impunător”, explică profesorul doctor habilitas Coriolan Opreanu. „Era o frontieră, dar și un punct de întâlnire între lumi – romanii și populațiile barbare din nord făceau comerț, schimbau bunuri și idei. Era un loc cosmopolit, la granița imperiului.”
Astăzi, vizitatorii care pășesc prin Porta Praetoria, poarta principală a castrului, au parte de o priveliște impresionantă. În dreapta se ridică ruinele unui turn de pază din piatră, iar alături, rămășițele vechii clădiri vamale – un punct de control al traficului comercial de acum 1.800 de ani. De acolo, drumul roman, pavat cu lespezi masive, urcă spre Terasa Sanctuarelor, locul în care, între 1939 și 1940, arheologii au descoperit o porțiune perfect conservată de drum antic. Pe unele plăci se văd și astăzi urmele adânci lăsate de roțile carelor romane. În stânga, se înalță templul lui Liber Pater, zeul vinului și al bucuriei – semn că, și la marginea imperiului, romanii nu uitau să celebreze viața. Mai departe, urmele clădirilor din vicus-ul roman, așezarea civilă care s-a dezvoltat în jurul castrului, dau contur unei lumi animate: negustori, meșteșugari, familii de veterani și preoți care trăiau la umbra zidurilor militare.
La capătul drumului se deschide o priveliște spectaculoasă: amfiteatrul roman. Construit inițial din lemn și reconstruit mai târziu în piatră, acesta putea găzdui până la șase mii de spectatori. Aici aveau loc lupte de gladiatori, spectacole, acrobații și jocuri scenice. În zilele liniștite de azi, ecoul pașilor turiștilor și ciripitul păsărilor sunt singurele sunete care amintesc de freamătul arenei. În fiecare vară, amfiteatrul prinde din nou viață în cadrul festivalurilor de reconstituire istorică, când reenactorii români și străini aduc înapoi în arenă legiunile, gladiatorii și publicul roman.
Una dintre cele mai interesante descoperiri recente s-a făcut în 2013, în apropierea castrului. Echipa condusă de profesorul Opreanu a scos la iveală peste o sută de monede de argint, una de aur – falsificată, acoperită cu o foiță aurită – fibule, vase și zeci de mii de fragmente ceramice. „Ne aflăm, cel mai probabil, pe locul unui târg de frontieră”, explică arheologul. „Aici, populațiile barbare – vandali, daci liberi, triburi germanice – veneau să facă comerț cu soldații romani. Am găsit o cantitate uriașă de monede, dovadă că aceste tranzacții se făceau intens, pe o perioadă de cel puțin o sută de ani.”
Porolissum devine astfel nu doar o fortăreață militară, ci și o veritabilă poartă comercială între Imperiul Roman și lumea din afara lui – un loc unde civilizațiile se întâlneau, iar granițele deveneau permeabile. După retragerea romană din Dacia, în anul 271, Porolissum nu dispare. Dimpotrivă, continuă să fie locuită și să prospere. Urmele de ceramică, monedele, templele și mormintele vorbesc despre o viață intensă care a continuat timp de secole.
Astăzi, Complexul Arheologic Porolissum se întinde pe o suprafață de aproape cinci sute de hectare și include ruine, drumuri, temple și fortificații parțial restaurate. Vizitatorii pot explora traseele marcate, pot urca pe zidurile refăcute, pot vedea porțile și pot descoperi expozițiile din muzeul de sit. În ultimii ani, autoritățile și specialiștii propun includerea Porolissumului în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a limesului roman al Daciei – un proiect ambițios care ar aduce mai multă protecție și vizibilitate acestui tezaur istoric.
Porolissum nu este un muzeu al ruinelor, ci un loc viu, care respiră istorie la fiecare pas. Aici, istoria se simte sub tălpi – pe drumurile romane, între zidurile castrului și în tăcerea amfiteatrului. „E locul în care înțelegi cel mai bine ce a însemnat Imperiul Roman pentru Dacia”, spune un ghid local. „Nu doar prin arme, ci prin drumuri, comerț, civilizație. Porolissum e dovada că lumea romană a fost aici, vie, reală, profundă.”
Pe dealul Măgura Pomăt, în bătaia vântului și a soarelui, pietrele romane nu tac. Ele povestesc. Despre soldați și negustori, despre zei și gladiatori, despre imperii care au trecut și despre un loc care, chiar și după două mii de ani, încă stă de strajă la granița dintre istorie și prezent.
Accesul se face prin satul Moigrad-Porolissum, comuna Mirșid, județul Sălaj. Complexul poate fi vizitat zilnic, între orele 10:00 și 18:00, iar tarifele sunt accesibile, cu reduceri pentru elevi, studenți și pensionari. Vizitatorilor li se recomandă încălțăminte comodă, apă, aparat foto și timp suficient. Porolissum nu se vizitează în grabă. Aici, timpul are răbdare.
