“Sălajul m-a învățat că nu valorez nimic” – strigătul de revoltă al unei tinere despre lipsa de sprijin din comunitatea locală

Patricia Marina Toma, tânăra din satul Marin, care de un deceniu organizează ateliere, rezidențe artistice și evenimente culturale în mediul rural, a publicat, miercuri, o postare virulentă în care acuză lipsa de sprijin, indiferența și ostilitatea instituțiilor și comunității locale față de inițiativele culturale.

„Comunitatea sălăjeană culturală și instituțiile de cultură știu cel mai bine cum să îngroape visele și speranțele unui tânăr. Știu cum să-i spună că nu are voce, că nu are loc la masă, că nu face nimic relevant, chiar și când dă tot: timp, inspirație, energie și puținii bani pe care îi are”, a scris ea.

Tânăra descrie cum, timp de zece ani, a investit din propriile resurse pentru a documenta viața vârstnicilor, pentru a construi spații pentru ateliere și biblioteci gratuite pentru copii și pentru a organiza festivaluri. În schimb, spune ea, a primit suspiciuni, bârfe și marginalizare: primarul comunei i-ar fi spus că „nu a lucrat niciodată pentru sat”, manageri culturali au făcut-o să se simtă „cât un păduche”, iar bărbați din comunitate au lansat zvonuri denigratoare.

Patricia Toma afirmă că cel mai dureros moment a fost când presa și instituțiile locale au ignorat programul MadeInSat, care a adus artiști internaționali în satul Marin: „Artiști care expun în capitale europene și-au arătat munca în biblioteca din sat și nu a venit nimeni să-i vadă. Pentru mine, asta depășește orice logică și arată doar că e o durere adâncă.”

Deși urmează să reprezinte România la Bruxelles ca ambasadoare într-un program european de inovație rurală, Patricia spune că relația cu Sălajul va rămâne „ca relația cu o rudă pe care o iubești de la distanță”: „Mi-a luat prea multe speranțe, prea mult entuziasm și mult prea mult timp. În Sălaj – Zalău is the limit.”

Mesajul Patriciei Marina Toma a stârnit reacții puternice în mediul online. Printre acestea se află comentariul etnografului Camelia Burghele, care i-a transmis public: „Draga Patricia, am citit cu voce tare fiecare cuvânt de-al tău și m-a durut până în fundul sufletului. Am fost de prea multe ori în preajma ta ca să nu știu că spui lucruri adevărate și dureroase. Puterea mea administrativă e zero, dar te rog să mă ierți că nu ți-am fost și mai mult aproape, deși te-am încurajat de câte ori am putut. Marinul a câștigat enorm prin tine și va pierde enorm fără tine. Poate ești prea deșteaptă, prea vizionară, prea harnică și, de ce nu, prea frumoasă pentru Marin, Sălaj, Ministerul Culturii sau niște instituții îmbătrânite. Zbori, Patricia, zbori, draga mea! Lumea largă e fix în fața ta! Și… mai scrie-mi din când în când, să mă pot bucura de reușitele tale!”.

Dragoș Neamu, managerul programului „Noaptea Muzeelor la Sate”, spune, la rândul său: “Patricia, tu pentru mine și pentru ceilalți din echipa Nopții Muzeelor la Sate esti o piesă esențială. Sunt cel puțin două proiecte care mi-au fost inspirate de tine și de ideile tale minunate, iar acest lucru te face unică în rândul oamenilor cu care interacționez în România. Toate celelalte idei de proiecte sunt exclusiv rodul expunerii mele la muzeele din lume, la colegii din comunitatea muzeală europeana si la lecturile de specialitate. Nu este puțin lucru. Ești un creativ și o resursă mare de tot pentru mine. Te-am citit imediat și mă bucur că nu m-am înșelat. Dacă aș fi managerul unui muzeu cu profil etnografic te-aș angaja imediat. Concursul îl iei fluerând pentru că la mine ar fi pe bune. Abia te așteptăm, eu și soția mea, să bem o bere cu tine în Bruxelles. Nu dezarma, nu capitula, suntem lîngă tine!”.