Geniul și spiritualitatea Evanghelistului Ioan
Dragi cititori, pentru că orice alt scop decât Dumnezeu ne dezonorează, vă invit și astăzi să cultivăm floarea umană și să călătorim împreună pe meleaguri de sens.
În fiecare an, la data de 26 septembrie, în calendarele bizantine este amintită ”Săvârșirea din viață a Sf. Apostol și evanghelist Ioan”.
Supranumit și ”Apostolul iubirii” și ”Fiul Tunetului”, Ioan a fost trâmbița care a vestit lumii că ”la început a fost Cuvântul” și că ”Dumnezeu este iubire”.
Înfățișat ca fiind cel mai ales dintre evangheliști și ”mintea cea mai înalt văzătoare”, Ioan a scris cea de-a patra Evanghelie, cartea Apocalipsei și trei scrisori pline de farmec. Cititorul care parcurge chiar în grabă scrierile lui își dă seama de adâncimea și îndrăzneala gândirii sale, precum și de capacitatea de a îmbrăca în imagini ideile sublime despre adevărurile eterne.
Ioan avea un temperament viu și impulsiv, străin de compromisuri și ezitări. El a fost însoțitorul fidel al lui Iisus în orele cele mai solemne ale vieții sale, calificându-se pe sine ca fiind: ”ucenicul pe care îl iubea Iisus”. În urma exilului în insula Patmos (locul unde i s-a revelat Apocalipsa), s-a întors la Efes, unde a murit la vârsta de peste o sută de ani, și a fost înmormântat acolo, pe vremea împăratului Traian (98-117).
”Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”, scria apostolul profet.
”Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”; ”și aceasta este iubirea, să umblăm după poruncile Lui”, căci ”lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”- sunt doar câteva țesături de lumină care drapează semnificații profunde.
Dragilor, vă invit să cercetăm scrierile apostolului Ioan și să aspirăm împreună la o civilizație a spiritului. O cultură exclusiv a ”raționalului”, care este tot mai mult propagată, premeditează masacre sufletești. Aceste relatări biblice nu trebuie să transmită, ci să ne trezească.
