Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Dragi cititori, iată că sosește din nou, încărcată de semnificație și rost, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Credincioșii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici vor prăznui sărbătoarea vineri, 15 august, încoronând cele doua săptămâni de post și rugăciune care au precedat acestei zile solemne care exprimă o duioșie aparte.

Cu siguranță mulți ne-am petrecut copilăria într-un decor care emana o evlavie particulară pentru Fecioara Maria, iar aceste ornamente sufletești rămân amprentate în conștiință de-a lungul întregii vieți. Serile cu pricesne în leagănul Bisericii, pelerinajele la mănăstiri sau în sanctuarii mariene, paraclise și rozarii, toate construiau un cadru sublim în care cerul cu pământul se întrepătrundeau afectuos, dezvăluind minunatele-i mistere.

Și în acest an, locurile aflate sub ocrotirea Maicii Sfinte atrag la sărbătoarea din 15 august sute de mii de pelerini. Afluența mare de credincioși în aceste spații sacre se datorează unor icoane sau întâmplări miraculoase care au avut loc acolo și care au fost consemnate de cercetători. Procesiuni, rugăciuni, cântări, tihnă, comuniune, reflecție, primenire interioară- sunt trăiri care au conturat atât de frumos, în acest timp, drumuri ale sufletului pe meleagurile sensului.

O altă lume, un alt ambient, alte repere decât cele care ni se oferă pe ecranele societății secularizate. Să nu uităm însă, omul devine ceea ce contemplă…

Dragilor, credința ne cere și nouă astăzi să ne oprim cu uimire și admirație asupra acestui ultim episod pământesc al Maicii Domnului. Această întâmplare spectaculoasă devine actul final al mântuirii lui Iisus Christos, și anume garanția faptului că moartea a fost învinsă nu numai de Iisus, ci și de cei care-L iubesc și-i sunt fideli.

Câți dintre noi nu ne temem de moarte? Pentru câți dintre noi moartea este un subiect tabu? Câți ne pregătim pentru acest moment de trecere și câti ne conștientizăm fragilitățile? Cine nu se gândește la moarte și nu se pregătește pentru această clipă implacabilă nu știe să trăiască cu adevărat.

Întreaga viață a Fecioarei Maria a fost o pregătire pentru eternitate. Ea a trăit pe deplin în dominanta Evangheliei și a căutat mereu să-și sedimenteze viața pe valorile autentice. Existența sa pe pământ nu a fost una mediocră, ci una eroică, de aceea moartea a devenit o înălțare, o scară către cer.

În aceaste zile de omagiu și sărbătoare să nu fim simpli observatori ai unui așa-zis spectacol religios pe care, unii dintre noi, din ignoranță, îl considerăm retrograd sau inutil. Să cercetăm în adâncuri rostul și frumusețea acestei sărbători, să nu ne limităm numai la expresia ei ci să-i studiem conținutul.

De ce plânge Fecioara Maria în icoane sau în statuile ce o reprezintă? De ce își face simțită prezența, atât vizual cât și tainic, în atâtea zone ale lumii de atâtea secole? Credem că sunt toate trucuri? Din nou, îndemn la cunoaștere amănunțită și la aprofundare…

Să-i cerem Maicii Sfinte darul de a o cunoaște și iubi – vă mărturisesc, această autostradă este calea cea mai sigură și mai lină către o existență fericită. Să nu ne temem că o vom iubi prea mult pe Maica Domnului – niciodată nu o vom putea iubi mai mult decât o iubește Fiul Ei!

Vă doresc o sărbătoare învăluită în reflecție și sens!