Paradoxul imposturii

Mi s-a acrit de atata Nastase, Basescu sau Ponta. Ca si dumneavoastra, probabil. In cele ce urmeaza voi detalia un paradox al imposturii, sau altfel zis un roman in lupta cu facaturile. Dintre toate racilele uitate pe acest picior de plai, mimetismul social a facut poate cele mai multe victime. Deprinsi sa minta, sa triseze, sa dribleze statul si sa-si masluiasca aptitudinile, multi au ajuns dupa 1989 inadaptati fara leac. Impostori. Cetateni care nu stiu face diferenta intre ambreaj si acceleratie, dar au permis obtinut la Pitesti si indoliaza familii. Cetateni care n-au terminat liceul, dar cumpara diplome de doctor in economie si falimenteaza voiosi companii de stat. Cetateni prosti, dar care si-au traficat imaginea de “baieti destepti” ca sa traga energie mai ieftina. Cetateni care in decembrie @89 pazeau oala cu sarmale, dar care au certificate de revolutionar. Pacalitul a ajuns sport de masa, tutelat de stat, mantuiala e mama statorniciei, si-a spus romanul, stergandu-si fruntea de sudoarea trandavelii.Si acest profil al romanului a facut inconjurul lumii. Recunoasterea lui internationala a avul loc acum vreo cateva zile, intr-un moment de cumpana pentru Comunitatea Europeana. Gigi Becali era chemat ca potential detinator al votului de aur in Comisia de Comert International al Parlamentului European. Nu ca sa le arate colegilor cum se mulge o oaie, nu ca sa sponsorizeze biserica universala, nu ca sa haituiasca fotbalistii cu straita doldora de euro ori sa conferentieze despre sechestrarea de hahalere. Ci ca sa se exprime in legatura cu Acordul Comercial Impotriva Contrafacerii. ACTA. Paradoxul imposturii. Un roman in lupta cu facaturile. Pana la urma recomandarea comisiei de specialitate catre Comisia Europeana a fost una de respingere. Si-o fi asumand George Becali unul dintre sentimentele romanesti ale fiintei, dar nici chiar asa.