Ioana d’Arc: simbol al luptei pentru libertate și adevăr

Dragi cititori, în anumite ore ale istoriei, sub lovituri și împrejurări neașteptate, se deșteaptă, în mulți, eroismul. Unii trăiesc, alții mor eroic. Printre numele acestea, o numărăm astăzi pe Ioana d’Arc- o figură istorică fascinantă pe care credincioșii romano-catolici o sărbătoresc în fiecare an la data de 30 mai.

Conoscută sub numele de ”Fecioara din Orleans”, Ioana a devenit eroină naționala a Franței și simbol al luptei pentru libertate și adevăr. Ea a rămas în memoria universală ca fiind tânăra care a ajutat la salvarea Franței, conducand armata franceză către mai multe victorii importante. Toate acestea s-au petrecut în anul 1415, în timpul Războiului de o suta de ani purtat între Franța și Anglia, atunci când regele Henric al V-lea a invadat Normandia și până în anul 1453 când englezii au pierdut Bordeaux.

Ioana s-a născut la 6 ianuarie 1412, la Domremy, Franța, un mic sat din ducatul Lorraine, fiind fiica unor țărani prosperi. Caracterul Ioanei relevă o tânără liniștită, manierată, modestă și extrem de credincioasă. Potrivit relatărilor sale, la vârsta de 13 ani, Ioana a început să audă vocile sfinților și vocea lui Dumnezeu, care o îndrumau să salveze regatul francez, stăpânit în mare parte de englezi.

Acest personaj fascinant, o fată simplă de la țară, fără cultură, a ajuns în fruntea unor trupe până atunci descurajate, a înfrânt o armată călită în războaie, a dărâmat bastioane, a încoronat un rege, pentru toate acestea fiind văzută ca un mesager al lui Dumnezeu pe pământ, însă, cu toate acestea, a fost ulterior capturată, vândută și acuzată de erezie, sfârșind arsă pe rug la doar 19 ani.

”Iisus!”, a fost ultimul cuvânt pe care l-a rostit în timp ce trupul fraged se topea asemenea bobului de tămâie aruncat pe cărbune și în timp ce dușmanii ei spuseseră îndată după consumarea rugului: „am ars o sfântă!” Actele procesului au fost revizuite între anii 1450-1456 şi nevinovăţia Ioanei a fost proclamată în mod solemn.

Între vieţile sfinţilor, viaţa Ioanei d’Arc este dintre cele mai extraordinare şi mai incredibile. Deşi misiunea ei a avut un sens politic, ea şi-a împlinit rolul fără a se lăsa contaminată de nedreptate şi neadevăr, de ură şi răzbunare, ci rămânând în permanentă legătură cu Cel în care credea cu desăvârșire.

Dragilor, trebuie să înțelegem că societatea noastră de astăzi se poate opune măsurilor abuzive sau imorale numai atunci când ea însăși este foarte morală. Atunci când i s-a încredințat conducerea armatei, tânăra Ioana d’Arc a sancționat grav toate actele de imoralitate și de insultare a numelui lui Dumnezeu. Câți dintre noi mai ridicăm astăzi vocile la unison pentru a sancționa trivialitățile ce abundă în toate mediile digitale și-n atâtea materiale publicitare pe care le găsim la tot pasul? Expresiile injurioase la adresa lui Dumnezeu sau a lucrurilor sfinte sunt tot mai prezente, atât în rândul copiilor, cât și al tinerilor, care, cu siguranță, le aud în familie,â sau le deprind din muzici sau platforme digitale. Este înspăimântător, iar noi nu suntem conștienți de gravitatea și consecințele acestor acțiuni.

Să învățăm de la această eroină cum să devenim ființe morale autentice și care sunt premisele de la care trebuie să pornim.