Răscumpărarea vremii

Dragilor, există o minciună ”publicitară” pe care toți vrem să o credem, deși dovezile disponibile vin cu nemiluita, iar tabloul trecutului ne atrage atenția. Această plăsmuire sună așa: viața va deveni mai ușoară odată ce vom trece peste provocarea cutare sau cutare și totul va fi mult mai bine! Nu este adevărat. Marea greutăților va continua să se extindă, iar zidul uman va avea tot mai multă nevoie să fie reconstruit. Noi dificultăți sunt la un e-mail sau la un mesaj distanță de noi.

”Răscumpărați vremea căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului”, ne spune apostolul Pavel în scrisorile sale, care sunt și astăzi atât de actuale. Trebuie să observăm răul din jurul nostru, ca să putem spune cu Mardoheu, acest erou al Vechiului Testament: ”pentru o vreme ca aceasta am ajuns aici”. Nu, nu va fi ușor, dar prin suflet și har putem depăși tot ceea ce ne depășește și putem fi ”followeri” autentici ai speranței. Averea poate fi pierdută și restabilită, însă timpul este scurt și imprevizibil, iar felul în care îl ”consumăm” este esențial.

Spre realitatea de mâine e necesar să mergem cu forțe și apoi cu vise. Este nevoie să mergem înainte, privind înapoi, în rezervorul lucrărilor lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul progres. Noi toți dorim progresul, și asta e bine, dar ce fel de progres dorim? Cu ce preț? Dacă suntem pe drumul greșit, progres înseamnă să privim înapoi, să ne întoarcem la drumul cel bun, la rânduiala originară.

C.S. Lewis descria lumea ca fiind atelierul unui mare sculptor. Oamenii sunt statuile și se zvonește prin atelier că într-o zi unele dintre aceste statui vor căpăta viața adevărată. Dar care este viața adevărată?

”Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Mine are viață…”, ”cercetați Scripturile, că în ele aveți viața…”, ne spune Mântuitorul în paginile sacre. Să ne întoarcem din drum, dragilor, să compensăm, prin convertirea vieților noastre, răul și degradarea care a vătuit umanitatea.

Inimile Sus!