Disciplina grea a bucuriei

Dragi cititori, observ în jurul meu că bucuria este o stare tot mai dificil de obținut. Cred cu adevărat că, astăzi, mai mult ca oricând, miza cea mai mare a acestei vieți este bucuria- acea bucurie candidă și vioaie, oțelită și subtilă, cea pivotată pe lucrurile simple, firești, dar, în același timp, uimitoare și exuberante. Tot mai puțini dintre noi trăim conștiința acestei bucurii…

Zi de zi, viața obișnuită corodează simțurile noastre fine, acelea ale omului interior, iar lucrurile ne apar tot mai șterse, tot mai banale. Câți mai observăm astăzi spectacolul vieții, dansul culorilor, rodul livezilor, fălnicia copacilor care ne construiesc cupole de umbre, cântecul izvoarelor, exploziile de lumină, simfonia păsărilor…? Câți ne știm bucura dezinteresat de bucuria celuilalt? Câți facem binele, fără a aștepta ceva în schimb? Cât de condiționată ne este bucuria de diferite circumstanțe sau câștiguri materiale? Cât timp ține bucuria noastră?

Dragilor, a căuta bucuriile profunde ale vieții este la fel de important ca a învăța să mergi. Viața noastră este luptă și determinare, după cum poate fi povară sau bucurie, ură sau dragoste, moarte sau creație. Bucuria care costă mult, sau care se disipează cu ușurință în momentul dificultăților, nu e de soi bun… Dacă reușim în viață să găsim bucuria autentică, vom ști să ieșim din circumstanțial și vom vedea praf de stele peste tot în jurul nostru.

Societatea de consum ne transformă progresiv în oameni avizi, egocentrici și prea familiari cu darurile vieții, astfel încât ajungem să nu mai prețuim lucrul în sine, ci expresia lui. Poetul Thomas Traherne avertiza: ”Chiar și cel mai frumos obiect fiind mereu prezent, devine comun și disprețuit… Dacă l-am vedea o singură dată, această primă apariție ne-ar uimi. Dar fiind văzut zilnic, nu-l mai observăm”. În starea noastră viciată, mulți dintre noi trecem neglijenți pe lângă adevăratele minuni.

Omul întreg are nevoie și de pâinea zilnică, dar și de vise, de idealuri supreme. Omul întreg se știe bucura și de o bere răcoroasă în zilele toride, de o haină nouă, de o muzică bună, dar și de sensuri profunde, de năzuințe care trec dincolo de hotarele acestei lumi materiale. A căuta esența bucuriei este o muncă grea, dar rezultatul este veșnic. A căuta miezul bucuriei înseamnă a-l fundamenta pe adevăr și virtute.

Mulți credem că nu există bucurie permanentă, acea bucurie care știe zâmbi în interior, chiar dacă, în exterior, totul pare că se dărâmă, acea bucurie care mai găsește un colț de speranță, într-o realitate obscură…paginile Documentului sacru ne vin în ajutor, în acest sens:

Apostolul Pavel, cel care a experimentat atât suferința, cât și bucuria, la cote atât de înalte, ne vorbește despre bucuria veritabilă ca fiind rezultat al unei vieți bine ancorate spiritual și ne îndeamnă să ne bucurăm ”totdeauna în Domnul”. Psalmii lui David vorbesc despre acea bucurie profundă care nu se ”clatină” atunci când Dumnezeu este alături, iar apostolul Ioan ne dezvăluie condiția bucuriei întregi, exprimând cuvintele Mântuitorului Christos: ”Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.”

Înțelegem, din nou, că bucuria reală și nealterată este în strânsă legătură cu legea morală instituită de Dumnezeu și că doar conexiunea cu El ne ajută să nu cădem în abis. Mai înainte de toate, din punct de vedere semantic, grecescul ”euanghelion” înseamnă Veste Bună, prin urmare, Dumnezeu s-a făcut om nu ca să ne întristeze, ci ca să ne arate cum să intrăm în bucuria Lui.

În Navarra, Spania, în Castelul Sfântului Francisc Xaveriu, exista un crucifix care-L înfățișează pe Mântuitorul zâmbind, în agonie, ca semn al Iubirii triumfătoare asupra durerii, întunericului și morții.

Să căutăm așadar acea bucurie și bună dispoziție care nu-și găsesc sursa în câștigurile de moment, care ne învață să trăim corect toate treptele bucuriilor noastre și care sunt semne clare de speranță!