Curajul cotidian

Dragi cititori, astăzi suntem „așezați” tot mai mult, față în față, cu o multitudine de temeri. Societatea noastră este supusă, într-un ritm alert, secularizării, iar noi suntem nevoiți zilnic să apelăm la acea forță interioară, la acel curaj care ne păstrează nealterată identitatea.

Pentru a ne înfrunta fricile și propriile umbre, pentru a nu mai purta măști și a fi autentici, pentru a recunoaște cine suntem și ce ne face fericiți, pentru a merge înainte, indiferent de obstacole, pentru a ne apăra valorile și prietenii, indiferent de consecințe, avem nevoie de curaj!

Filosoful Descartes susținea că toate greutățile noastre provin din faptul că ne lipsește curajul.

Adevăratul curaj nu urlă, ne spune Mary Anne Radmacher, el „este vocea mică de la sfârșitul zilei care spune că voi încerca din nou mâine”.

„Curajul este un har sub presiune”, lămurește Ernest Hemingway, în timp ce Franklin D. Roosevelt conchide că virtutea curajului „nu este absența fricii, ci mai degrabă evaluarea că altceva este mai important decât frica.”

Fr. Rauh ne asigură că „nu există în lume decât un singur lucru: curajul”, iar secretul lui este „să ne purtăm aristocratic, cu gentilețe, bunătate și calm”.

„Să nu confundăm curajul cu bravada”, ne avertizează Aristotel în tratatul său de etică dedicat fiului său, Nicomah. Există doua tipuri de curaj: unul creativ și unul distructiv. În general, în mentalitatea noastră , nu reușim să asociem adevăratul curaj și ne gândim că această însușire trebuie să fie alăturată unei anumite doze de obrăznicie.

Știm expresia: „ce-i în gușă-i și-n căpușă”, adică suntem sinceri, avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, cu riscul de a ne comporta insolent. Astăzi, când mulți dintre noi vrem să spunem adevărul, credem că avem frâu liber la jigniri… sau, nu e același lucru a fi curajos cu a fi îndrăzneț, a înfrunta conștient un pericol pentru un ideal sau o credință, cu a te avânta bezmetic și iresponsabil, de dragul riscului. Un hoț, un criminal, un teribilist pot fi curajoși în a face răul! Acestea nu sunt forme de curaj autentic.

Curajul autentic înseamnă eleganță și autoritate morala și izvorăște, așa cum spunea PS. Ignatie, „din curăția spirituală a unui om”. Curajul, care nu este confundat cu nesimțirea, provine dintr-un om moral, care acționează, chiar cu riscul de a deranja, dar fără să jignească. Curajul autentic este virtutea definitorie a omului.

Părintele Nicolae Steinhardt, într-o predică ținută la Mănăstirea Rohia, în plină dictatură comunistă, le spunea credincioșilor că virtutea curajului este o însușire esențială pentru care trebuie luptat: „Curajul este taina finală, învinge cine este dispus să moară”.

Curajul este un mușchi care trebuie exersat, dar cu ingredientele potrivite. Dacă nu este montat pe calapodul valorilor morale, atunci se va preschimba cu ușurință în tragedie.

Biblia abundă în varietatea formelor sub care Mântuitorul Iisus Christos ne îndeamnă să îndrăznim: „Îndrăznește!”, „Nu te teme!”, „Nu vă înspăimântați!”, „Luptă-te lupta cea bună!”, „Eu am biruit lumea!”.

Dragilor, trăim într-o societate care are nevoie de oameni morali și de curaj autentic. Credeți că nu este o legătura între a fi moral și a fi fericit? Orice discuție despre valorile morale și spirituale este bine venită, pentru că finalitatea unei asemenea îndeletniciri este una practică, cu efecte vizibile. Cuvântul „laș”, este „cea mai gravă dintre insulte”, spunea un moralist francez, nu pentru că lașitatea ar fi în sine cel mai grav lucru, ci pentru că, lipsiți de curaj, nu avem cum să rezistăm răului din noi și din lume.

Dacă suntem atenți, putem observa o formă mai puțin vizibilă a curajului nostru de zi cu zi: curajul de a ne îngriji părinții bolnavi, curajul de a ne crește din greu copiii, curajul de a suporta fără rumoare infirmitățile fizice, curajul de a iubi și ierta, curajul de a munci pe brânci pentru puțin și a pierde tot ceea ce ai, curajul de a te ridica la luptă în fiecare zi… Și acest tip de curaj este unul eroic, și nu știrbește cu nimic aura curajului excepțional!

Care este curajul vostru cotidian?

În timp ce filosofii Antichității spuneau că a fi curajos cu adevărat te condamnă la o întreagă viață de rezistență, sfatul antrenorului sună așa: când simți că nu ești în stare, mai fă un efort!

Oameni buni, să ieșim din carcasa confortului și a mediocrității morale! Suntem cu toții meniți să fim acrobați, să refuzăm inerția, să luptăm în numele unui postulat care trancende, care dă valoare sacrificiului nostru, care este autentic și permanent. Să căutăm adevăratul bine și să-l cultivăm!

Curajul eroic înseamnă să transformi ceea ce este aproape imposibil, în ceva ce pare pe deplin natural: chiar și mersul pe sârmă.

Curaj! Vă invit la reflecție!