”Ieri am fost inteligent, așa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înțelept, așa că mă schimb pe mine însumi.” (Rumi)

Dragi cititori, pace și bine! – este urarea care și-o adresau și continuă să și-o adreseze călugării din ordinul franciscan, în simplitatea lor radicală. Pacea este ”capodopera rațiunii”, așa cum spunea J. Muller. Pacea este o dispoziție lăuntrică, o înclinație către bunăvoință, dreptate și caritate… și totuși, e atâta lipsă de pace în lume! Oare de ce? Pentru că toată starea generală a lucrurilor este de fapt o expresie a interiorului nostru care este în ruine. Cum câștigăm acea pace care nu este efervescentă și fragilă, ci solidă și trainică?

”Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”- sunt cuvintele Mântuitorului, care ne încredințează cheia acestei stări de spirit, atât de necesare. Așadar, pentru a câștiga pacea autentică, trebuie să-l căutăm întâi de toate pe Iisus Christos în Tainele pe care El le-a lăsat moștenire lumii; iar Taina de căpătâi, de la care pornește totul și fără de care orice rugăciune și orice post nu are putere și consistență, este Spovedania.

”Nefericit este cel care ignoră sublimitatea spovedaniei; nefericit este cel care, spre a nu da impresia că este un înnapoiat, se simte obligat să o privească cu dispreț”, conchidea marele patriot italian Silvio Pellico, care descoperise realitatea și măreția acestui mister al mărturisirii păcatelor, în timpul anilor de închisoare.

”La începutul decăderii unui suflet stă întotdeauna neglijarea, desconsiderearea spovedaniei”, ne asigură Sfântul Vasile cel Mare, acest titan al filantropiei veritabile.

Spovedania este ”goliciunea sufletului, este un fel de nuditate etică, prin care noi recunoaștem înaintea lui Dumnezeu ceea ce suntem ”, ne lămurește episcopul Fulton J. Sheen

Încă din cele mai vechi civilizații, năzuința interioară a omului pentru mărturisirea păcatelor era un imbold interior. Socrate considera că mărturisirea este mântuitoare: ”Dacă greșești tu însuți sau altcineva căruia îi porți de grijă, de bună voie să te duci acolo unde se plătește cel mai repede vina, la judecător, întocmai ca la medic, grăbindu-te ca nu cumva, învechirea bolii să facă sufletul cangrenos și incurabil.”

Pitagora spunea și el: ”Nu încerca să-ți acoperi păcatele cu cuvinte, ci tratează-le cu reproș.” Iar Aristotel afirma: ”Omul care-și curățește sincer păcatul pe care l-a făcut, nu este departe de curăție.”

Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, spovedania este o cerință fundamentală a lui Dumnezeu, ea stabilind reconcilierea între om și Creatorul său. Dumnezeu ne spune prin Isaia : ”Mărturisește-ți fărădelegile tale, ca să le îndreptezi, Eu sunt cel ce șterge fărădelegile tale. ”

Taina Spovedaniei se desăvârșește însă odată cu venirea lui Iisus: ”Putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele”, ”Omule, iartă-ți-se ție păcatele…”. Ulterior, Iisus le încredințează apostolilor și succesorilor acestora (preoților) această fundamentală taină, de a lega și de a dezlega, de a ierta și de a ține păcatele: ”Luați Duh sfânt; Cărora veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le veți ține vor fi ținute”, apostolii urmând mai departe să proclame, în numele Mântuitorului ”pocăința spre iertarea păcatelor.” Apostolii, oameni simpli, supuși greșelilor, prin binecuvântarea lui Iisus, au fost singurii împuterniciți cu această autoritate și misiune evanghelică.

Dragilor, puțini dintre noi mai credem astăzi în valoarea și autenticitatea preoției, dar vă asigur că ea este cât se poate de reală și vă rog să-i dați o șansă, căutând îndrumători spirituali luminoși și fierbinți după Cuvântul lui Dumnezeu, preoți în care se simte prezența vie a lui Christos.

Trăim într-o perioadă istorică în care lumea modernă neagă vinovăția și păcatul, iar Tainele Bisericii sunt considerate ca fiind invenții umane. Vă îndemn să cercetați mai în profunzime aceste realități pentru care au murit atâția sfinți și care continuă să ofere vindecare și sens multora care le experimentează cu credință.

Pentru o viață nouă, pentru o lume nouă, să începem reforma pornind de la interior, înspre exterior… și atunci totul se va schimba în bine, inclusiv conducerea acestei țări care, din păcate, toată este o oglindire a dezorientării, a războiului nostru interior, a lipsei valorilor autentice și a alegerilor noastre greșite.

Toate cele bune!

Post Views: 34