Postul Nașterii Domnului

Dragi cititori, vineri 15 noiembrie, începe una dintre cele mai frumoase și feerice perioade ale anului: Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului. Acest post durează 40 de zile și se încheie la data de 24 decembrie.

Răstimpul pe care Dumnezeu ni-l trimite din nou în viața noastră este o nouă oportunitate prin care El ne invită la pregătire, la introspecție, la metanoia. Postul Crăciunului este un post al bucuriei și al speranței, al viselor bune, al năzuințelor înalte.

Așa cum orice lucru bun și trainic începe de la un miez, să ne întrebăm sincer, pentru ce postim? Care este scopul? Dacă postim pentru că așa se obișnuiește, pentru că așa e tradiția sau pentru că vrem să ne demonstrăm capacitățile, am greșit traiectoria. Dacă postim pentru sănătate, pentru diferite necesități materiale sau sufletești, este foarte bine, dar nu este suficient.

Scopul principal al postului ar trebui să fie dorința unei întâlniri autentice cu Iisus Christos, Mântuitorul nostru și cel care ar trebui să fie centrul preocupărilor noastre de acest Crăciun, și nu numai. De aici începe tot. Nu există om pe fața pământului care să nu sufere în sinea lui după un salvator suprem, după fericire și după siguranță. Viața aceasta, oameni buni, nu este toată gri! Problemele care ne copleșesc, legile noi abuzive, crizele economice, prețurile crescute la energie, credem sau nu credem, toate sunt un dialog al lui Dumnezeu cu omul, dar, în același timp, toate au o soluție, toate au un sens.

Nu există filosof sau gânditor remarcabil în lumea occidentală de astăzi care să nu fie conștient și care să nu-și fi exprimat acest sentiment, că lumea trece printr-o criză serioasă, că suferă un proces de distrugere care își are originile în secularizarea sufletului și că vindecarea ei nu se poate realiza decât printr-o reînnoire religioasă în cadrul Bisericii. Vrem infrastructuri moderne la standarde europene, și asta e foarte bine, dar să nu confundăm lista priorităților noastre în care relația cu Dumnezeu și starea sufletului nostru este primordială – de aici pornește toată prosperitatea acestei lumi. Cheltuielile noastre arată însă că perspectiva noastră este temporală și că urmărim în zadar vremelnicul vis american. Căutăm răspunsuri în psihologie, medicamente sau la rafturile de dezvoltare personale din librării. Dragii mei, nu le vom găsi aici! Deși mulți dintre noi aderăm la o formă exterioară de moralism creștin tradițional, nu există nimic centrat pe Christos în interiorul nostru. Este nevoie de regenerare, de spălarea omului lăuntric- fără asta, practicile noastre religioase sunt doar o fațadă superficială.

În acest post, pe lângă ofrandele noastre materiale, să căutăm medici buni pentru suflet, să căutăm o îndrumare spirituală competentă, fără de care este imposibil să avem discernământ bun, în aceste timpuri, și fără de care nu putem ”accesa” acele Sfinte Taine care ne așteaptă, în mod cât se poate de real, în inima altarului.

Este un timp ”vulnerabil” pentru Mântuitorul nostru, timp în care El se pregătește, ca-n fiecare an, de-a lungul generațiilor, să reînvie în memoria noastră nașterea Sa. Să cerem darul de a crede din toata inima în realitatea și-n valoarea acestei Nașteri și atunci, asta va fi, cu adevărat, cea mai mare sărbătoare!