Trei morale

 

Ziua bună, dragi cititori!

Împărtășesc cu voi trei povești cu trei morale titanice, ca să găsesc motiv și astăzi să vă provoc la reflecție. ”Viața neexaminată nu merită trăită”, scria Socrate, în timp ce Mel Robbin spunea cu gravitate că ”timpul pentru reflecție este acum”, îndrumându-ne să nu mai apăsăm ”butonul de amânare” din viața noastră.

Povestea 1:

”Odată, toți sătenii s-au hotărât să se roage pentru ploaie, fiind o mare secetă. În ziua stabilită, oamenii s-au adunat, dar un singur băiețel a venit cu umbrela.

Morala: Credința.”

Credința nu înseamnă doar să speri la o schimbare, ci să te pregătești pentru ea.

Circulă prin media o seamă de postări cauzate de pelerinajul la Sfânta Parascheva, care se străduie să arunce în derizoriu practica închinării la moaștele sfinților. Dacă nu suntem cunoscători ai Bibliei, nu vom înțelege de ce nu numai trupurile sfinților ci și orice materie pe care Dumnezeu vrea să o sfințească, poate fi purtătoare de har. Condiția este credința. Prin credință, haina lui Christos a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge; prin credință, glodul atins de Mântuitorul a redat vederea orbului; prin credință, apa din scăldătoarea Betezda vindeca orice boală.

Povestea 2:

”Când arunci un copil în aer, acesta râde pentru că știe că atunci când se va coborî, tu îl vei prinde.

Morala: Încrederea”

Adevărata încredere este atunci când, chiar și în fața necunoscutului, știi că nu vei cădea, sau, de se va întâmpla să cazi, să ai certitudinea că acest eșec a fost permis pentru că tu trebuie să schimbi ceva în viața ta și să crești pe scara valorilor autentice. Încrederea nu se câștigă din frică, ci din experiența că ești mereu sprijinit de cei care te iubesc.

Povestea 3:

”În fiecare seară, înainte să adormim, fără nici o siguranță că vom fi în viață următoarea dimineață, ne punem alarma ca să ne trezească.

Morala: Speranța”

Speranța este motorul vieții noastre de zi cu zi. Deși nu știm ce ne aduce ziua de mâine, ne facem planuri și ne punem alarmele cu încrederea că vom fi acolo pentru a le împlini.

Dragilor, mulți oameni spun astăzi: ”Nu le am eu cu biserica, am credința în inimă, dar restul nu-i de mine!” Din păcate, indiferentismul religios e la cote maxime. Trăim cu impresia că, dacă vrem să credem în minunile lui Dumnezeu și-n Tainele locașului sfânt, trebuie să ne sinucidem intelectual. Această concepție este o mare păcăleală. Nu căutăm în profunzime și viețile noastre o iau de-a dura, sprijinindu-se pe temelii de nisip.

Să dărâmăm hambarele unei existențe superficiale și să ne mărim mintea și inima pentru a face loc acestor trei filoni esențiali: Credința, Încrederea și Speranța.

Vă invit la reflecție!