”Dacă îți faci planuri pentru un an, seamănă grâu!

 Dacă îți faci planuri pentru zece ani, plantează un copac!

 Dacă îți faci planuri pentru o sută de ani, educă un copil!”

Dragi cititori, a educa copiii și a-i educa cum trebuie, iată morala noastră, iată perspectiva principală a vieții și a societății noastre!

”Casa parintească este o grădină în care crește cea mai nobilă floare: floarea umană”, spunea Craneri.

”Educația este cel mai frumos dar pe care-l poate dobândi omul”, ne destăinuie Platon.

“Educația este aceea care dă strălucire tuturor celorlalte însușiri și le face folositoare celui ce le posedă, pentru că atrage asupra lui stima și bunăvoința tuturor celor cu care vine în contact. Dacă are cineva toate celelalte calități, afară de o bună educație, ele nu pot decât să-l facă să treacă drept un om plin de sine, încrezut, superficial sau ridicol”, ne avertizează John Locke.

O educație justă ne asigură o batrânețe fericită; una greșită ne va aduce suferințe, lacrimi, și, de aceea, vom fi vinovați față de ceilalți oameni și față de țara întreagă, ne interpelează A.S. Makarenko.

”Poate nimic din ce face omul pe pământ nu se compară cu faptul educației”, reflectă Pr. Prof. Ioan G. Coman. A transforma pe om din animal și fiară în persoană, a preface triburile sălbatice în membri ai unei societăți civilizate, a face din ființa umană om în accepția cea mai înaltă și mai deplină a acestui cuvânt înseamnă a săvârși educație.

”Învățământul n-are să se facă numai de dragul învățământului, ci el are să îndeplinească o misiune educativă – el trebuie să fie mai înainte de toate un învățământ educațional; așadar, toate cunoștințele care se predau copiilor în școală trebuie să aibă ca scop curățenia minții și inimii lor și aducerea spre o înțelegere ideală a lumii acestea atîta în ceea ce privește raportul oamenilor între ei, cât și raportul cu Dumnezeu și natura”, ne preîntâmpină Onisifor Ghibu.

“În creștinism, măsura omului desăvârșit nu e cel vârstnic, ci copilul”, lămurește Nichifor Crainic. ”Nu pruncul trebuie să fie ca noi, ci noi trebuie să fim ca pruncii. Această măsură a religiozității, pe care ne-o da Iisus Hristos, pare bizară pentru felul nostru obișnuit de a judeca, fiindcă noi confundăm cultura cu religia. În cultură, care e un fenomen omenesc progresiv, o acumulare necontenită de idei și de cunoștințe noi, copilul nu poate să fie măsura noastră. El e un fermecător ignorant, pe care trebuie să-l ridicăm treptat la nivelul nostru de instrucție. Procesul religios însă se petrece invers față de procesul cultural. Ce reprezintă din punct de vedere mistic copilul nou născut în această lume și renăscut prin baia tainică și sacramentală a Botezului? El reprezintă însăși simplitatea și puritatea absolută în felul ei. Frăgezimea naturii lui neatinsă încă de arșița patimilor din lume, virginitatea, spiritul lui care încă nu cunoaște răul, neprihana de crin a inimii lui fac din această ființă un înger în trup, destinat parcă numai zâmbetului și bucuriei fără sfârșit”.

Dragilor, totul pornește de la educație. Baza societății noastre este educația. Prosperitatea unui popor depinde cel mai mult de sistemul său de educație, decât de instituțiile sale sau de guvernarea sa. Răspunderea noastră față de copii este imensă! Nici o purpură nu este mai nobilă și nici o domnie nu este mai plină de putere decât cea a educatorilor, care trebuie să ghideze sufletul poporului dintr-un veac într-altul.

Dacă nu vom lucra la dezvoltarea integrală a copiilor – trup, minte, suflet – vom crește oameni cu handicapuri, oameni incompleți. Dacă nu-i vom înconjura cu modele morale și dacă nu vom fi noi înșine repere pentru ei, societatea de consum și instrumentele media le vor modela chipul și personalitatea.

Oameni buni, să supraveghem ce învață copiii noștri la școală și să reparăm în vatra familială tot ce este de reparat, relevând numaidecât aspectul moral care lipsește atât de mult în instruirea laică.

Să fim gata mereu să înfruntăm influența lumii printr-o educație corectă și sănătoasă.

Toate cele bune!   

Post Views: 6