Ziua bună, dragi cititori!
Era odată un rege care se ocupase toata viața cu războaiele și extinderea regatului său. La 60 de ani, și-a dat seama că nu învățase prea multe despre viață și despre sensul existenței. I-a chemat pe toți miniștrii și sfetnicii săi și le-a poruncit:
- Luați toți banii din vistierie și mergeți în cele patru colțuri ale lumii în căutarea cărților de înțelepciune; aș dori, în sfârșit, să cunosc adevărata înțelepciune a vieții.
Sfetnicii au luat pungile cu bani și au pornit spre toate direcțiile de pe pământ. S-au întors după șapte ani, mânând 40 de cămile încărcate cu tot felul de cărți mari și mici. Un adevărat munte de cărți rare. Văzându-le, regele a exclamat:
- Am 67 de ani, nu voi avea niciodată timp să citesc toate aceste cărți. Faceți-mi un rezumat din toate!
Au fost chemați cei mai pricepuți învățați din lume, care au început munca și, după șapte ani, s-au prezentat cu un rezumat foarte bun din tot acel tezaur de înțelepciune. Dar rezumatul reprezenta încărcătura a șapte camile.
- Am deja 74 de ani, a spus regele. Nu am timp să citesc totul. Mai rezumați! S-a făcut rezumatul rezumatului. Au mai trebuit șapte ani, la sfârșitul cărora înțelepții s-au aflat în fața unei încărcături pentru o singură cămila.
- Am trecut de 80 de ani, a spus regele, și sunt tot mai slăbit. Nu voi reuși niciodată să citesc aceste cărți. Mai rezumați! Înțelepții s-au apucat de treabă și timp de încă șapte ani au lucrat zi și noapte. Rezultatul a fost o singură carte. O carte care conținea toată înțelepciunea pământului.
În acel moment, un valet li s-a adresat în grabă înțelepților:
- Aduceți imediat cartea la rege. Este gata de moarte.
Regele avea deja 88 de ani și era pe patul de moarte. Cel mai pregătit dintre înțelepți și-a apropiat fața de cea a regelui, care, cu o șoaptă slăbită, i-a murmurat la ureche:
- Te rog, rezumă într-o singură frază toata știința, toata înțelepciunea lumii…
- Iat-o, Măria Ta: ”Trăiește momentul prezent.”
Dragilor, nicicând ca în zilele noastre viața omului n-a fost atât de tumultuoasă și supusă atâtor vanități. Cei mai mulți dintre noi nu vom obține marile premii ale vieții. Nu vom deveni milionari, nu vom prezenta festivalul de la Sanremo, nici nu vom obține premiul Nobel. Dar ne putem bucura de micile plăceri ale vieții. De relațiile reale și dezinteresate dintre oameni. De frumusețea unui apus, de un foc care trosnește sau de un loc liber în parcare. Acestea există din belșug pentru fiecare dintre noi.
”Îi ajunge zilei răutatea ei”, ne spune Christos în Evanghelie. Să scoatem din cap ziua de mâine, ziua de mâine s-ar putea să nu mai fie. Să trăim astăzi, căutând Împărăția Cerurilor, așa cum ne sfătuiește Mântuitorul. Aceasta este cu adevărat credința și înțelepciunea vieții. Aceasta este singura speranță.
Vă invit la o reflecție!