Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ”mica Vinere Mare”

Dragi cititori, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătorită de credincioșii ortodocși și catolici în fiecare an la data de 29 august.

Această zi trebuie trăită ca și o ”mică Vinere Mare”, o zi de apogeu a patimilor, în care Irod îl ucide pe trimisul lui Dumnezeu, Înaintemergătorul lui Christos.

Din Evanghelie și din tradiție s-a reconstituit viața Sfântului Ioan, al cărui cuvânt aprins era ca un fulger de lumină pentru sufletele oamenilor. În anul al 15-lea al împăratului Tiberiu, Botezătorul, care ducea o viață ascetică, și-a început misiunea pregătind poporul pentru ”căile Domnului”, chemând cu frenezie la convertire, adică la o schimbare radicală a dispozițiilor sufletești. Adresându-se tuturor claselor sociale, el a trezit un entuziasm puternic în popor, dar și multe neplăceri printre farisei, așa numita aristocrație a spiritului, a cărei ipocrizie o condamna deschis.

”Cel mai mare dintre proroci” nu a contenit să-și facă auzită vocea acolo unde degradarea morală atingea cote maxime, îndreptând mereu ”căile strâmbe ale răului.” El a dojenit în public purtarea scandaloasă a lui Irod Antipa și a cumnatei sale, Irodiada, ajungând astfel să fie aruncat în închisoarea de la Macheronte, pe malul de răsărit al Mării Moarte.

Deznodământul acestui moment îl cunoaștem cu toții. Cu prilejul unui banchet organizat la Macheronte, fiica Irodiadei, Salome, dovedind iscusite calități de dansatoare și entuziasmându-l pe Irod, acesta, drept răsplată și la insistențele Irodiadei și ale fiicei sale, le oferi capul lui Ioan Botezătorul. Astfel a încetat să mai vorbească deschizătorul de drum al lui Mesia, glasul cel mai puternic dintre vestitorii mesajului evanghelic.

Martiriul sfântului Ioan este o mărturie puternică și emoționantă de tărie de caracter, de integritate și de curaj.

Astăzi, când spectacolul vieții noastre a devenit un vârtej al compromisurilor, al mediocrității și al imoralității, noi să nu fim orbi și mărginiți! Să nu abdicăm de la responsabilitățile noastre civice. Cu o floare nu se face primăvară, dar, dacă luptăm împreună pe același front al valorilor morale, conținutul acestui zid va deveni tot mai solid. Tăcerea noastră înaintea degradării lumii înseamnă consimțire și consecințe viitoare abominabile, pe care deja le simțim din plin.

Viața sfântului Ioan să ne fie impuls și trezire! La mulți ani celor ce-i poartă numele!