Punctul fix

Ziua bună, dragi cititori!

În viața Sfântului Augustin, unul dintre cei mai mari gânditori ai creștinismului care a împletit cu atâta pricepere rațiunea și credința, întâlnim această anecdotă foarte sugestivă:

Într-o zi, acesta se plimba pe plajă. La un moment dat, zărește undeva în depărtare un copil care se plimba întruna între mare și un punct fix de pe plajă, cam la zece metri de țărm. Copilul lua apa într-o scoică din aceea mare și o golea într-o gaură făcută în nisip. Augustin, apropiindu-se de el, îl întrebă ce face acolo, la care copilul îi răspunde: ”Știi, vreau să bag toată apa mării în gaura pe care am făcut-o în nisip”. La auzul vorbelor lui, Augustin surâde și-i atrage atenția că nu va reuși așa ceva niciodată. În clipa aceea, copilul îi spune: ”Și tu, Augustine, la rându-ți n-o să poți cunoaște toate tainele lui Dumnezeu cu mintea ta. Atât de mare este Dumnezeu! Mult mai mare decât pământul, marea și cerul, mai mare chiar și decât toată cunoașterea oamenilor de știință!”

Dragilor, este imperativ să ne cultivăm ”raiul” interior, dar nu construindu-ne noi înșine propriul sistem de valori, neținând seama de nici o ordine superioară, sau selectând doar ce potrivește croielilor personale. Asta duce la o sumedenie de ”adevăruri” și implicit la anarhie și confuzie. Timpul nu este numai pentru a trăi, ci pentru a ne înțelege trăirea.

Oameni buni, care este ralația noastră cu timpul?

Cine nu înaintează zilnic, și doar un mic pas, încercând să-și perceapă rostul ultim, se risipește. Cine nu conștientizează că la baza oricărui sistem moral autentic stă alcătuirea și rațiunea divină, n-a găsit încă miezul acestei vieți.

”Dacă găsesc în mine însumi o dorință pe care nici o experiență din această lume nu o poate satisface, cea mai probabilă explicație este că nu am fost făcut pentru această lume.” (C.S. Lewis)

Vă invit la o reflecție!