Dragi cititori, hindușii povestesc o legendă stranie care folosește drept idee călăuzitoare viața unui căprior din munți.

Cu mulți ani în urmă, era un căprior care simțea mereu în nări un puternic parfum de mosc. Urca povârnișurile înverzite ale munților și simțea acel parfum uimitor, pătrunzător, foarte dulceag. Alerga ca săgeata prin pădure și acel parfum era în aer, pretutindeni în jurul lui.

Căpriorul nu reușea să înțeleagă de unde provenea acel parfum care îl tulbura atât de mult.

Era asemenea chemării unui flaut căruia nu i se poate rezista.

De aceea căpriorul a început să alerge din pădure în pădure în căutarea izvorului acelui parfum extraordinar și tulburător.

Acea căutare a devenit obsesia sa. Sărmanul animal nu se mai îngrijea nici de mâncare, nici de apă, nici de dormit, nici de nimic altceva. El nu știa de unde venea atracția parfumului, dar se simțea constrâns s-o urmeze prin prăpăstii, păduri și coline, până când, înfometat, istovit, mort de oboseală, a mers înainte la întâmplare, a alunecat de pe o stâncă și a căzut rănindu-se de moarte.

Rănile erau dureroase și adânci. Căpriorul și-a lins pieptul sângerând și, în acel moment, a descoperit lucrul cel mai de necrezut. Parfumul, acel parfum care îl învăluise, era tocmai acolo, atașat de trupul său, în ”săculețul” purtător de mosc, pe care îl au toți căpriorii din specia sa.

Sărmanul animal a respirat profund parfumul, dar era prea târziu…

”Prea târziu te-am iubit Doamne, frumusețe atât de veche și totuși atât de nouă, prea târziu te-am iubit. Și iată că Tu te aflai în lăuntrul meu, iar eu în afară. Și eu acolo, în afară, te căutam și dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumusețe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine.” (Sfântul Augustin de Hipona)

Dragilor, încununând finalul acestei sugestive legende cu cuvintele evanghelice: ”Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” , vă invit să reflectăm în profunzime asupra acestui text și asupra modului în care ne petrecem viața în fiecare zi. Risipim sau construim? Avem repere interioare valide care să ne pregătească pentru marile întâlniri ale vieții: deziluzia, criza, boala, nefericirea, durerea, moartea?

Să reflectăm împreună!

(Bruno Ferrero, 356 de povestioare pentru suflet)

Post Views: 94