Dragi cititori, știm că premisele demnității umane se desprind din etica iudeo-creștină și că filosofia vieții creștine reiese din parabolele și trăirea Mântuitorului. Iisus Christos ne-a dezvăluit ce înseamnă sa fii om, atunci când întâlnești o altă ființă umană, indiferent de statutul, trecutul sau credința acesteia.

Un exemplu de omenie excepțională îl întâlnim în viața Sfântului Samson, primitorul de străini, și cel pe care-l găsim astăzi în minunatul breviar de modele al calendarului ortodox și greco-catolic.

Samson s-a născut într-o familie nobilă din Roma antică și a fost rudă cu împaratul Constantin cel Mare. El a fost un medic deosebit de altruist care oferea bolnavilor nu doar medicamente pentru însănătoșirea fizică, ci și remedii pentru vindecearea sufletească. După ce și-a donat toată averea săracilor, Samson a intrat într-o mănăstire, fiind hirotonit preot de către patriarhul Mina.

După ce l-a vindecat în chip miraculos pe împăratul Iustinian, Samson a primit de la acesta o casă pentru săraci. Iscusitul pedagog și doctor de suflete s-a îngrijit până la ultima suflare de săraci, așa precum se îngrijește un părinte de vlăstarul său. A trecut la cele veșnice în anul 530 și a fost înmormântat în biserica Sfântului Mucenic Mochie.

Dragilor, astăzi omenia și respectul sunt pe cale de dispariție. De ce? Pentru că s-a pierdut însuși definiția omului. Pentru că omul este privit doar din punct de vedere material, el a devenit un simplu obiect de statistică și nu o oglindire a Creatorului și a legilor Sale morale. Omenia este măsura omului. Să știm să respectăm oamenii… Fiecare suflet este un secret și fiecare suflet este o lume.

Viața sfântului Samson să ne ajute să reflectăm la faptul că omul este o minune, cea mai mare minune de pe pământ și posesor al unei demnități extraordinare, iar noi suntem imperativ responsabili unii față de alții.

Post Views: 92