Dragi cititori, în spațiul nostru cotidian superficialitatea a ajuns la cote maxime. Suntem tot mai dezinteresați să vedem! Ne interesează tot mai mult ceea ce este util și ce corespunde intereselor noastre. Ne-am format deja adevărurile și rigorile și aproape nimic nu ne mai poate îndupleca să le schimbăm, atât de mult ne-au răstălmăcit gândirile, modelele și standardele sociale, mentalitățile comune și opiniile dominante, cât și falsele valori asimilate de multe ori inconștient, care ne dictează cum să gândim, cum să simțim și cum să judecăm. Există o tentație nativă la superficialitate a gândirii noastre, iar internetul și media fac ca această slăbiciune a rasei umane să crească alarmant.

Rătăcim în superficialitate pentru că nu prelucrăm informațiile pe care le primim, punem etichete calpe și evaluăm oamenii după ceea ce sunt ei în formă, și nu în fond. Superficialitatea ne blochează calea spre lucrurile profunde, astfel ajungem să hoinărim la suprafață și să avem o vagă imagine despre adevăr.

Oamenii superficiali distrug până la temelie, ne avertizează un aforism. Superficialitatea este inamicul introspecției, pentru că introspecția și prelucrarea temeinică a informațiilor sunt psihologia adâncurilor.

”O viață fără introspecție nu merită trăită”, spunea Socrate. Sufletul, fără aprofundare și introspecție, nu va continua să trăiască sau va ”șchiopăta” în temnița lăuntrică.

”Luați viața cu ușurință, dar ușurința să nu fie superficialitate, ci un zbor ușor spre înalt”, ne sfătuiește Italo Calvino.

Dragilor, trăim timpul superficialității și al efervescenței, dar suntem atinși necontenit de permanență și etern, numai că noi am ajuns să fim impermeabili și insensibili la aceste ”lovituri”. Dacă nu avem o profundă pasiune pentru a ne cunoaște și pentru a cunoaște realitățile ce ne-nconjoară, rătăcim prin periferii și ne pierdem demnitatea.

La fel este și în domeniul religiosului. Suntem superficiali și tratăm multe aspecte cu jumătăți de măsură. Încercăm să ne ”simplificăm” viața pentru că astăzi nu mai este timp pentru înțelegerea profundă și pentru ”filosofii”. Nu ne sinchisim să mergem la ”miez” și distrugem treptat frumusețea și măreția Tainelor. Dumnezeu este cel mai mare dușman al superficialității. Prima întrebare când vine vorba despre religie este întotdeauana despre excepție și nu despre regulă, în schimb, atunci când se dorește criticarea Bisericii, este recomandat să se meargă dincolo de rime fără ritm.

Omul superficial are o fire versatilă și influențabilă care se mulțumește doar cu un unghi din care să observe realitatea și adevărul. Sunt orașe întregi care dorm în superficialitate, să nu dormim! Să ne-ntrebăm adesea sufletul și să nu renunțăm să căutăm autenticul. Suntem convocați neîncetat să descoperim sacralitatea acestei vieți și să săpăm adânc sub ruine pentru a descoperi esențele.

Vă invit la reflecție!

Post Views: 105