Dragi cititori, calendarele de rit bizantin desprind astăzi din marile lor tapiserii eroice portretul grandios al sfintilor Leontie, Ipatie și Teodul.

Leontie a fost un ostaş curajos din Grecia, care a fost numit dregător în oraşul Tripoli, din Africa. Aici el îi primea pe cei săraci cu multă compasiune şi îi hrănea, fiind un creştin onest si altruist. Stăpânitorul Feniciei, Adrian, după ce a fost înștiințat de acțiunile mărinimoase, a trimis la el pe tribunul Ipatie, cu doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul.

Pe drum, Ipatie s-a îmbolnăvit subit și grav, si, arătându-i-se un înger, un glas de Sus i-a spus că, dacă vrea să se vindece, să cheme în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Aceste cuvinte le-a auzit şi Teodul. Ajungând la Tripoli, căzând cei doi în genunchi în faţa lui Leontie, i-au cerut să fie şi ei creştini, copleșiti fiind de minunăția descoperirilor și de miracolul vindecării. Astfel, Ipatie și Teodul au fost botezați de Leontie, primind lumina credinței adevărate.

Furios, Adrian a venit el însuşi la Tripoli şi a cerut ca cei trei să fie aruncaţi în închisoare. Pentru că nu au renunţat la credința în Christos, aceștia au fost supuşi la numeroase torturi, în anul 73 Ipatie şi Teodul fiind decapitați, iar Leontie supus la chinuri până şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Despre acuzaţiile ce i s-au adus sfântului Leontie şi despre pătimirile şi moartea lui s-a scris de către scribul curţii pe plăcuţe metalice care au fost puse la mormântul său.

Dragilor, în clipa morții sfinții aveau acel sentiment că sunt ”pe mâini bune”. Pentru ei, moartea nu era o secerare a vreunui personaj cu glugă neagră ci o cădere liberă în rațiunea: ”în mâinile Tale încredințez duhul meu”. Pasajul era greu și dureros, așa cum va fi pentru fiecare dintre noi, dar destinația? Clipa morții este cel mai mare test al întregii noastre vieți. În clipa morții, în acele fracțiuni de secunde, cel mai important lucru va fi ce relație am avut noi cu Dumnezeu pe durata existenței noastre telurice. Moartea este o capodoperă pentru care trebuie să lucrăm cu migală în fiecare zi, în fiecare moment. Să învățăm de la acești sfinți cum să ne pregătim moartea…prin meditație, asceză, suferință și bucurie.