Niciodată nu vom coincide

Ziua bună, dragi cititori!

Odată în fiecare secol, Iisus din Nazaret se întâlnește cu Iisus al creștinilor într-o grădină de pe colinele Libanonului. Ei discută îndelung și de fiecare dată Iisus din Nazaret pleacă spunându-i lui Iisus al creștinilor: ”Prietene, mă tem că niciodată nu vom coincide unul cu altul.”

Dragilor, este o mare diferență între ceea ce înseamnă Iisus Christos, în esență, și felul în care noi încercăm să-L trăim sub mantia superstiției și a tradiției formaliste. Dureros este că ”cei din afară” privesc, de cele mai multe ori, către această haină birocrată și neautentică. ”Dacă creștinii ar fi creștini, și eu m-aș converti la creștinism”, spunea Goethe. Dacă noi am avea tonusul creștin pe care ar trebui să-l avem, lumea ar fi altfel.

Atunci când vrem să vedem valoarea unei concepții, a unei credințe, a unei activități umane, înțelept ar fi să ne uităm la reprezentanții ei cei mai de seamă, care în creștinism sunt sfinții, și să nu ne uităm la erori și prăbușiri. Esența nu stă în asta. Dacă vrem să știm ce înseamnă muzica, ne vom apleca asupra simfoniilor lui Mozart sau Beethoven și nu ne vom poticni de zdrăngănelile fără conținut care sunt promovate pe atâtea platforme urbane și virtuale. La fel funcționează și în toate celelalte domenii. Nu putem contesta valoarea unei credințe doar pentru că există derapaje mai mari sau mai mici, sau pentru că suntem noi superficiali și nu căutăm în adâncimi.

Biserica a devenit pentru mulți o simplă instituție filantropică sau un obiectiv turistic, iar despre existența Tainelor se știe prea puțin. Conștiința de sine s-a alterat, iar identitatea creștină s-a diluat și toate acestea au dus la un creștinism cuminte, moleșit, fără ”misticisme”, ori, tocmai sectorul mistic este miezul credinței. Dragilor, mulți dintre noi mergem la biserică duminica și spunem că suntem religioși, dar în fața instituțiilor secularizate suntem aserviți. Credința noastră sclerozată și superficială dă undă liberă tuturor ideologiilor străine, iar statul creează în tot acest timp o umanitate artificială, punându-se în locul Creatorului.

Dacă lumea noastră imediată și lucururile create de noi arată din ce în ce mai precar și par tot mai absurde, explicația trebuie căutată aici: în felul nostru superficial de a trăi credința și în pierderea comuniunii cu Dumnezeu.

Vă invit să reflectăm împreună!