Dragi cititori, fascinantul breviar de modele al istoriei creștinismului ne invită să ne înaripăm conștiința cu portretul moral al Sfântului Bonifaciu, cel care este omagiat astăzi în calendarul latin.

Bonifaciu a fost unul dintre cei mai remarcabili misionari care au răspândit creștinismul pe teritoriul Germaniei și al Olandei. Fără opera sa misionară nu ar fi fost posibilă organizarea politică și socială europeană a lui Carol cel Mare.

Mărețele idealuri ascunse în inima tânărului Wynfreth, pe numele său adevărat, au ieșit la lumină încă de la vârste fragede. El s-a remarcat prin dobândirea rapidă de cunoștințe, prin caracterul pedagogic, oratoric și evlavios. A întreprins multe călătorii în zonele germanice, fondând mănăstiri și inițiind activități scriitoricești, realizările intelectuale aducându-i multă faimă în secolul IX.

După ce a fost numit episcop la Mainz, revenind în spațiul frison pentru evanghelizare, a fost atacat de un grup de frisoni înarmați cu spade și omorât în timp ce oficia Sfânta Liturghie. Osemnitele lui au fost depuse la Mănăstirea Fulda, locul său de suflet, unde se găsesc până în ziua de astăzi.

”Nu suntem spectatori tăcuţi, nu suntem mercenari care fug de lup, ci păstori preocupaţi şi vigilenţi pentru turma lui Christos, pentru cel mare, ca şi pentru cel mic, pentru cel bogat, ca şi pentru cel sărac, pentru cel de orice vârstă şi condiţie, şi când e plăcut, şi când e neplăcut; şi lăsaţi-ne să facem cunoscută voinţa lui Dumnezeu, atâta timp cât Dumnezeu ne dă putere”, scria Bonifaciu cu puțin timp înainte să moară.

Dragilor, un popor nu moare dintr-o catastrofă naturală sau dintr-un război, dimpotrivă, atunci se resuscitează instinctul de conservare. Un popor moare dintr-o letargie a conștiinței. Cât de vigilenți și responsabili ar trebui să fim și noi astăzi, când am ajuns să facem din normalitate și valori referendum. Când moare o civilizație? Atunci când scade valoarea omului și inima i se împietrește.

Sfântul Bonifaciu a știut să poarte torța valorilor cu orice preț, chiar și în cele mai vitregite împrejurări. El nu a fost un ”spectator tăcut” înaintea devastărilor umane, ci un străjer mereu angrenat în ocrotirea granițelor firii. Fie ca viața lui să ne trezească din amorțire și să deștepte în noi simțul răspunderii morale.

Post Views: 34