Dragi cititori, în fiecare an, la data de 21 mai, biserica de rit bizantin consemnează o sărbătoare deosebit de importantă pentru creștinătate, ziua împăraților Constantin și Elena.

Aceste două personalități marcante ale istoriei secolului IV au adus o contribuție valoroasă în multe domenii, dar impactul cel mai puternic a fost cel spiritual.

Datorită împăratului Constantin, religia creștină a ajuns să devină una de stat. Mama sa, Elena, a fost cea care a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Iisus și a zidit pe acel loc Biserica Sfântului Mormânt.

Proclamat împărat după moartea tatălui său, Constantin a intrat în conflict cu un tânăr numit Maxentiu, care aspira, la rândul lui, la înalta funcție de conducere. În ziua premergătoare luptei dintre ei, Constantin a văzut pe cer, deasupra soarelui, o cruce luminoasă care avea avea inscripția ”In hoc signo vinces” (”Prin acest semn vei birui”), iar în vis i s-a arătat apoi Christos, spunându-i să pună acest semn pe toate steagurile sale. Constantin a ieșit biruitor în luptă, procedând întocmai după cum i-a fost revelat. La Roma, pe Arcul de Triumf al lui Constantin, se află inscripția ”instinctu divinitatis” (”prin inspirație divină”), care dezvăluie mijlocul prin care Constantin a ieșit triumfător.

Împăratul Constantin, după numele lui Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, a ajuns la putere în vremuri de mari persecuții față de creștini. Aceștia erau arși de vii în lăcașurile de cult, mureau asfixiați în catacombele unde se adunau pentru a se ruga, erau unși cu smoală, puși pe stâlpi și incendiați sau îmbrăcați în piei de oaie și aruncați în arene cu fiare sălbatice care îi sfâșiau de vii.

În urma Edictului de la Milano, semnat în anul 313, împăratul Constantin a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și a dăruit libertatea de credință tuturor oamenilor. A generalizat duminica drept zi de odihnă, a interzis răstignirea ca modalitate de execuție și a oprit abandonarea copiilor mici. A adoptat legi împotriva adulterului și a avortului și a stabilit în legislație morala creștină. În anul 330 a pus bazele unei noi capitale a Imperiului care îi va purta numele – Constantinopol (Istanbulul de astăzi).

Multe dintre deciziile lui Constantin sunt atribuite mamei sale, aceasta fiind o apărătoare pasionată a creștinilor persecutați. Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, a fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru pietatea sa. Se spune că Elena a fost bolta Imperiului, ea fiind prima împărăteasă care și-a eliberat toți sclavii de la curte și a desființat suita de doamne care petreceau în lux și în intrigi. Constantin a fost foarte atașat de mama sa, căreia i-a dat titlul de Augusta, cea mai înaltă onoare acordată unei femei până atunci.

Dragilor, trăim timpul efemerului și al efervescenței, dar suntem neîncetat atinși de permanent, de etern, trebuie doar să fim atenți la timeing, la acel ”moment de aur” care cheamă și care așteaptă răspuns.

Împărații Constantin și Elena sunt indicatoare de drum pentru umanitate, în vremuri de opresiune și de inechitate pe care continuăm să le trăim și astăzi, progresiv. Avansul științific ne-a făcut mai puțin umani, mai cinici și mai confuzi. Ce trebuie să facem ca să devenim mai umani? Așa cum investim resurse în tehnologie și în dezvoltare, ar trebui, concomitent, să investim efort și resurse și în educarea și dezvoltarea noastră spirituală, altfel ne îndreptăm înspre dezumanizare totală și autodistrugere.

Crucea lui Christos a fost indicele suprem, sub cupola căruia cei doi împărați și-au purtat existența și biruințele. Aceasta i-a chemat, i-a format și i-a umanizat, deslușindu-le concret măreața misiune. Fie ca acest semn să ne conducă și pe noi pe bulevardele de lumină, după care tânjim atât de mult.

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele de Constantin și Elena!

Post Views: 728