Calendarul latin ne cheamă astăzi să ne familiarizăm cu viața și idealurile sfântului Alois Scrosoppi, un alt sfânt fascinant al secolului IX.
Născut la Udine la 4 august 1804, Alois a primit în familie o temeinică educație umană și spirituală. Spirit smerit și reflexiv, cu o voință de granit și o inimă sensibilă la nevoile celor marginalizați și în suferință, Alois a fost hirotonit preot la 23 de ani, începându-și misiunea sacerdotală după arhetipul Mântuitorului Christos.
Plin de energie și afecțiune extraordinară, întreaga sa viață Alois și-a dedicat-o educării fetelor sărace și abandonate, renunțând la întreaga sa avere și construind case de îngrijire pentru acestea. Astfel a luat naștere ”Congregația Surorilor Providenței”, o familie religioasă fondată de Alois, unde călugărițe însuflețite de același ideal se dedicau cu curaj și bucurie supranaturală fetelor lăsate fără ajutor, săracilor, celor bolnavi şi neglijați, bătrânilor părăsiţi și tinerilor seminariști care duceau un trai precar.
Lăsând în urmă un tezaur de binefaceri și tot mai multe suflete pasionate pentru a face bine, în urma unei boli care l-a forțat să renunțe la toate activitățile sale, sufletul lui Alois și-a luat zborul către hotarele cerești, într-o zi de 3 aprilie 1884.
Dragi cititori, câtă coerență deplină era între cuvântul sfinților și trăirea lor… Iubirea pentru idealul creștin era pentru ei principalul izvor al tăriei lăuntrice și al puterii voinței. Voința noastră este sediul puterii personale, iar acolo unde este o pasiune puternică, transcendentă, voința se oțelește miraculos.
Să învățăm de la sfântul Alois Scrosoppi cum să ne educăm voința cea bună și pe ce temelii să o clădim.