Redacția
Boc, supravieţuitorul moţiunilor de cenzură, a cedat nemulţumirilor PDL şi protestelor străzii, Emil Boc a fost prim-ministru din decembrie 2008, el supravieţuind in faţa a zece moţiuni de cenzură, inclusiv uneia adoptate de Parlament, inaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2009, dar a depus mandatul guvernului său pe fondul nemulţumirilor din partid şi a protestelor de stradă. Primul Cabinet condus de Emil Boc s-a format după alegerile parlamentare din 2008, cand PDL şi PSD au format alianţa despre care preşedintele Traian Băsescu spunea că o visase dintotdeauna.
Boc nu a fost prima opţiune pentru funcţia de premier, el fiind nominalizat abia după ce Theodor Stolojan a renunţat la funcţie, inainte de a fi investit de Parlament, motivele neoficiale vehiculate de presă fiind legate de faptul că nu putea să işi demită miniştrii decat cu acordul liderilor PSD şi PDL.
Denumit de presă şi politicieni „Guvernul Boc I”, Executivul PDL-PSD a funcţionat pană in septembrie 2009, cand PSD s-a retras de la guvernare, după ce premierul l-a revocat din funcţie pe Dan Nica, ministrul PSD al Internelor, ca urmare a unui scandal legat de posibile tentative de turism electoral. Primul guvern condus de Boc s-a confruntat cu două moţiuni de cenzură depuse de PNL şi UDMR, „Marea păcăleală PDL-PSD” (mai 2009) şi „Guvernul PDL-PSD a hotărat decat muncă fără rost, mai bine puţin şi prost” (septembrie 2009), ambele respinse de majoritatea confortabilă asigură de parlamentarii PDL şi PSD.
Retragerea PSD de la guvernare, in preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, a fost urmată de depunerea, in octombrie 2009, unei noi moţiuni de cenzură, „11 impotriva Romaniei”, aluzie la cei 11 miniştri PDL care asigurau interimatele şi la conducerea ministerelor ce reveniseră PSD.
Votul parlamentarilor PSD, PNL şi UDMR a făcut ca moţiunea să fie adoptată de Parlament, premieră in politica romanească de după 1989.
Demis in data de 13 octombrie 2009, Guvernul Boc I a continuat să funcţioneze interimar pană după alegerile prezidenţiale, variantele cu Lucian Croitoru şi Liviu Negoiţă premieri fiind respinse de Parlament.Realegerea lui Traian Băsescu in funcţia de preşedinte, in 6 decembrie 2009, a dus la cooptarea UDMR şi a minorităţilor naţionale alături de PDL şi formarea aşa-zisului „Guvern Boc II”.
Constituit in baza unei fragile majorităţi parlamentare, al doilea Cabinet condus de Emil Boc a supravieţuit in faţa a şapte moţiuni de cenzură, două dintre acestea nemafiind votate in Parlament.
Despre o posibilă demisie a lui Emil Boc presa a mai scris in urmă cu aproape un an, in martie 2011, vehiculandu-se atunci inclusiv presiuni in acest sens din partea lui Traian Băsescu.
PDL se pregătea de alegeri interne, iar presa a speculat faptul că preşedintele şi-ar fi dorit un premier tehnocrat, Boc urmand să se ocupe doar de partid.
Inclusiv unii membri PDL, precum Cristian Preda şi Monica Macovei, au alimentat informaţiile despre o posibilă demisie a lui Boc, in contextul unor repetate intalniri ale preşedintelui Băsescu cu liderii şi parlamentarii PDL.
In cele din urmă, opinia majoritară in PDL a fost in favoarea lui Boc, care şi-a păstrat şi funcţia de prim-ministru, dar şi preşedinţia PDL.
Demis şi reinvestit, remaniat in mai multe randuri, Guvernul condus de Emil Boc, in diversele formule, a avut doi miniştri care au supravieţuit din 22 decembrie 2008 pană in prezent: Cătălin Predoiu la Justiţie şi Elena Udrea la Turism şi apoi la Dezvoltare Regională şi Turism.
