Sfântul Porfirie a fost episcop de Gaza între anii 395 și 420 și este cunosut prin relatările din ”Vita Porphyrii” ca misionar care a dus la încreștinarea cetății păgâne Gaza.
El s-a născut în anul 347 într-o familie creștină înstărită din orașul Tesalonic. După o perioadă rodnică de apostolat și de sihăstrie petrecută în deșertul Egiptului și, ulterior, într-o peșteră din pustia Iordanului, deja renumit pentru înțelepciunea și adâncimea trăirilor, Porfirie a fost hirotonit preot în anul 392 și episcop al Gazei în anul 395.
Pe parcursul călătoriilor sale, Porfirie s-a îmbolnăvit grav de ciroză, dar a fost vindecat în chip miraculos, în urma unei viziuni cu Răstignirea Domnului și a tâlharului cel bun.
În perioada în care Porfirie a ajuns episcop al Gazei, această zonă era una în care păgânismul ajunse foarte puternic și, din cauza acestui fapt, foarte mulți creștini au fost martirizați aici în timpul lui Dioclețian și a lui Iulian Apostatul. Orașul era plin de temple idolești și atitudinea față de creștinism era foarte ostilă.
Activitatea lui Porfirie în Gaza a fost prodigioasă, iar rezultatele au fost impresionante. Ființă energică și combativă, episcopul Porfirie a luptat cu dârzenie împotriva abuzurilor autorităților, a distrus multe temple păgâne, a construit biserici, i-a sprijinit pe nevoiași si a înfăptuit multe minuni și vindecări.
A murit în anul 420, la vârsta de 67 de ani, după ce și-a păstorit turma cu prețul multor suferințe și sacrificii.
Sfântul Porfirie este un exemplu viu al ierarhului plin de credință, curaj, abnegație și eroism care și-a apărat credincioșii, urmând cuvintelor Mântuitorului: “Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.” (Ioan 10,11)
Dragilor, cine mai este dispus astăzi să își pună viața pentru aproapele său? În ce norme morale mai întâlnim acest raționament și acest simțământ? Ce doctrină și ce învățător moral mai făuresc aceste afirmații atât de dovedite și susținute în decursul istoriei? Să privim la viața sfântului Porfirie și, mai mult, la Cel ce i-a însuflețit existența și i-a definit caracterul.