Departe de lume, pe dealuri inverzite, bogat invesmantate in straiele padurii, pasii, credinta si poate chiar curiozitatea, i-au purtat, vineri, pe cei peste 1.000 de credinciosi, la Manastirea Stramba, sa se roage. Multi dintre ei au venit aici ca la ei acasa. Altii, aflati pentru prima oara pe aceste locuri marcate in legende, nu au ezitat sa-si exprime bucuria si surprinderea ca au gasit aici un colt de Rai. Creat prin munca semenilor nostri si prin darurile lui Dumnezeu.
Manastirea Stramba (Paduris, comuna Hida) a praznuit vineri, 24 aprilie a.c. hramul de primavara, Izvorul Tamaduirii. Dar pe langa aceasta sarbatoare, credinciosii au fost martorii unui eveniment de mult asteptat de staretul Grighentie si obstea manastirii: punerea pietrei de temelie si sfintirea locului pe care se va inalta biserica de zid, Adormirea Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, vietuitorii acestui lacas, cu ajutorul si sustinerea credinciosilor, au trudit continuu pentru ca ansamblul monahal de la Stramba sa devina un loc deosebit de primitor pentru cei truditi si impovarati. Mereu vizitatorii erau uimiti de cate s-au mai construit aici. Daca recent s-au finalizat chilii noi si un centru social, in prezent prinde contur un nou corp de chilii si biblioteca, si de acum inainte se va inalta biserica noua. Parca dorind a demonstra ca nu doar trecutul este cel care lasa urme.
Dupa cum a reiterat in cuvantul de invatatura arhiereul Salajului, Prea Sfintitul Petroniu Florea, „in aceasta veche vatra duhovniceasca a trait si Sfantul Pahomie de la Gledin, care pentru o vreme s-a asezat aici. Pentru noi are o mare insemnatate faptul ca pasim peste locuri unde a calcat un sfant, in urma cu veacuri”.
Pe urmele acestui sfant, cu mai bine de 12 ani in urma, pasea si parintele staret Grighentie, numit de fostul episcop Ioan Mihaltan, spre a darui si sadi in sufletele pelerinilor credinta, dar si pentru a recladi una dintre cele mai vechi, importante si valoroase vetre de spiritualitate si educatie din Transilvania.
Desi departe de lume, aceste plaiuri sunt, cu certitudine pentru multi crediniosi, foarte aproape de sufletele lor. Asta deoarece aici cu totii se simt uniti prin rugaciune, dar si prin grija si ospitalitatea gazdelor.

Post Views: 70