Este de 10 ani in Romania si a traversat atat vremuri bune, cat si perioada de criza. Cand i-a mers bine cu grupul de firme GFM, Michele Carnessali s-a implicat si in actiuni de caritate. Cu sinceritate marturiseste ca a venit sa faca bani in Romania si crede ca romanii ar trebui sa incerce sa se realizeze si in tara lor.
Provine din Regiunea Trentino, localitatea Tione di Trento, Italia, si s-a nascut la data de 3 aprilie 1965. Este casatorit de 21 de ani si are patru copii, de care este foarte mandru. Baiatul cel mare are 19 ani si isi urmeaza pasiunea – acum este la Londra unde se specializeaza ca bucatar, insa anul viitor va veni la Cluj-Napoca, sa faca facultatea de economie. Mai are trei fete – una joaca fotbal, una face gimnastica artistica, iar mezina este printesa familiei, preocupata de arta. Cu toate ca in Italia familia sa are o afacere cu produse de panificatie, Michele Carnessali a venit peste 2.000 de kilometri, pana la Zalau, unde a dezvoltat un grup de cinci firme care a devenit un actor important in industria Salajului.
„Aici poate fi Raiul”
A venit in Romania sa faca bani si a vazut ca este posibil acest lucru. Intr-una dintre vizitele de afaceri ale unor italieni pentru care a oferit consultanta, a cunoscut-o pe Onorica Abrudanu, pe atunci viceprimar al municipiului Zalau. Si pentru ca propria sa firma mergea bine – a avut un an 2007 de exceptie – s-a gandit ca ar fi bine sa se implice si in proiecte sociale. „Am zis sa dam o mana de ajutor societatii, pentru ca aici este nevoie. Prin Onorica am luat legatura cu Asociatia Prader Willi, si i-am sprijinit in actiunile lor, am fost parteneri activi pentru noul centru pilot pentru boli rare NoRo”, se mandreste Michele. Dar nu au fost singurele actiuni caritabile pe care le-a sprijinit – si Asociatia de Handicapati s-a bucurat de sustinere, ca si o mare parte dintre caminele de copii din judet. „Cand au fost vremuri bune, fara criza, am organizat multe evenimente”, precizeaza Michele. Iar evenimentul de care este foarte mandru a fost balul „This could be Heaven” (Aici poate fi Raiul), numit dupa o piesa a formatiei rock Queen si pe care l-a organizat de doua ori pentru a strange fonduri in favoarea Asociatiei Prader Willi.
A ales Romania
Michele Carnessali a inceput sa lucreze de la 21 de ani, dupa ce a facut serviciul militar obligatoriu la parasutisti. A obtinut un contract de noua ani la Techint – firma care coordoneaza fabricile Tenaris din Europa. Dupa incheierea contractului a demisionat si a decis sa-si incerce norocul pe cont propriu. Mai intai si-a deschis o firma de proiectare in Italia, apoi s-a extins in Brazilia. In 2001 era in criza de personal specializat pe proiectare in AUTOCAD si a cautat in Italia, insa nu a fost multumit. „Un prieten mi-a spus ca este un orasel in Romania plin de specialisti in proiectare”, isi aminteste Michele. Asa ca s-a decis sa vina la Cluj-Napoca sa recruteze personal pentru firma sa. A dat mai intai un anunt intr-un ziar, apoi a luat avionul spre Cluj. „Era un singur zbor saptamanal de la Bologna spre Cluj. M-am urcat in avion si am venit aici. Ne-au asteptat pentru interviu 40 de persoane, am selectat 10, din care avem cu sase colaboratori care au ramas cu noi si astazi”, ne-a mai spus Michele. Atunci a deschis un birou si la Cluj, de unde putea sa selecteze specialisti in proiectare. Timp de cinci ani a functionat cu firma in trei tari, dar apoi a decis sa inchida birourile din Italia si Brazilia si sa se mute cu toata afacerea in Romania. Motivul este simplu: „Am venit in Romania sa castigam bani si am vazut ca exista posibilitatea de a castiga”, martu-riseste cu sinceritate Michele.
Michele Carnessali este de 10 ani in Romania si a observat mai ales diferentele de mentalitate intre romani si italieni. „Romanii ar trebui sa aiba mai multa incredere in ei, pentru ca exista posibilitati, exista inteligenta, face parte din ADN-ul lor, dar trebuie aplicata”, crede Michele. Italianul spune ca romanii ar trebui sa aiba incredere in ei si sa incerce sa se realizeze si la ei in tara. Si a mai observat Carnessali ca romanului ii lipseste spiritul intreprinzator. La firmele sale are aroximativ 170 de angajati, iar personalul TESA este foarte tanar, cu o medie de 30 de ani. Michele spune ca i-a format dupa rigorile profesionalismului vestic, dar ca inca nu a reusit sa le insufle curajul de a lua initiativa. „Daca le dau unu la suta, ajung imediat la 90 la suta din potential. Dar, ca sa ajunga acolo, trebuie sa le dau eu un imbold”, apreciaza omul de afaceri italian.
Orasul cu 10 masini pe strada
Prima lui vizita intr-o tara estica a fost in fostul RDG, asa ca atunci cand a venit prima data in Romania nu a fost foarte surprins de realitatea de tara fosta comunista. „Stiam unde este Romania pe harta, dar nu stiam unde este exact. Mi s-a parut asemanator cu ce vazusem in RDG, o realitate mult diferita de ce aveam in Italia. Cand am venit la Cluj, am gasit un orasel mic, cu masini putine, zapada si frig”, isi aminteste italianul. In Salaj a fost prima data in anul 2003, dupa ce a incercat sa intre in contact cu fostul patronat elvetian al Silcotubului pentru a face o oferta de servicii de proiectare. „Imi amintesc ca am venit la Zalau si am ramas uimit ca nu vedeam masini pe strada, daca am intalnit vreo 10 in tot orasul”, spune Carnessali. A revenit la Zalau odata cu preluarea Silcotubului de catre compania Tenaris, mai ales ca ii cunostea pe cei din managementul firmei, fosti colegi din Italia de cand fusese angajat al firmei. „Atunci am decis sa ne mutam de la Cluj la Zalau. La Cluj a ramas biroul de proiectare, dar activitatea productiva a fost transferata la Zalau, pentru ca Tenarisul a fost multa vreme cel mai important client al nostru”, spune Michele.
Zalaul, prea linistit pentru gustul italienilor
Lui Michele ii place aici, crede ca Salajul este o zona frumoasa si nu ezita sa-ti duca familia, prietenii si partenerii straini sa viziteze Porolissumul. Totusi, spune ca Zalaul este mult prea linistit pentru gustul italienilor si ca ar fi bine ca orasul sa ofere posibilitati de distractie. „Stam la birou pana seara tarziu, pentru ca nu prea avem unde iesi. Lucram aici in timpul saptamanii pana la nebunie, apoi mergem acasa sa dormim. Doar in week-end poti sa scapi la Cluj”, marturiseste Carnessali. Pentru ca este foarte restrictiv Zalaul din punctul de vedere al distractiei, patronul de la Transimont prefera sa-si duca partenerii de afaceri straini la Cluj.

Post Views: 158