Mircea Tutovan, legenda voleiului românesc, vă fi condus pe ultimul drum miercuri, la ora 13.00, de la capela cimitirului din satul Biușa.

Mircea Tutovan s-a stins din viață. Vestea care întristează lumea sportului și întreaga comunitate sălăjeană a fost dată luni dimineața de fiul marelui campion al sportului la fileu, Marius.

”Mircea Tutovan a pierdut meciul cu viața”, sunt cuvintele triste, scrise cu lacrimi de doliu, de Marius Tutovan.

Cel care a scris istorie în volei pentru România și pentru Zalău, Mircea Tutovan, a ajuns sâmbătă seara în grija medicilor Spitalului Județean de Urgență Zalău. O infecție puternică i-a afectat organismul, dar avea și probleme cardiace. În 13 martie, ”tunarul Europei”, așa cum îl știa o lume întreagă, ar fi împlinit 72 de ani.

Legendă a sportului românesc…

Mircea Tutovan a fost jucătorul care a revoluționat voleiul din România prin puterea serviciului său. A adunat un palmares impresionat în volei: a fost câștigător al Cupei Campionilor Europeni și a deținut 10 titluri de campion național la Dinamo.

În 1977, a primit porecla de ”tunarul Europei”. Atunci a luat locul trei la Europene cu naționala, în Finlanda. Tot atunci s-a înființat o echipă de volei a Europei, Tutovan fiind ales să facă parte din ea, alături de doi jucători ruși, doi polonezi și un maghiar.

La fiecare servă a “tunarului Europei”, sala îi striga numele. Când se vorbea de Elcond, se vorbea neapărat şi de Tutovan, căpitanul echipei, cel mai valoros om din teren indiferent cine erau adversarii Zalăului. Spectacolul voleibalistic umplea la fiecare meci până la refuz Sala Sporturilor din Zalău. Erau timpuri când toţi spectatorii ştiau pe de rost imnul echipei şi îl cântau în sală. Adversarii porneau din start cu handicap. Zalăul avea publicul şi… îl avea pe Tutovan.

Mircea Tutovan, fără doar și poate, a scris istorie în voleiul românesc și internațional. A jucat de-a lungul carierei pentru Dinamo, pentru Șimleu Silvaniei, Elcond Zalău, unde a fost și căpitanul echipei, pentru Gloria Bistrița și „Petru Groza”, la care se adaugă peste 300 de meciuri în tricoul echipei naționale.

S-a născut în 13 martie 1952, în satul Nemşa, comuna Moşna, judeţul Sibiu. Ca jucător a obţinut 10 titluri de campion naţional cu Dinamo, precum şi Cupa Cupelor şi Cupa Campionilor Europeni. Pentru naţionala României a evoluat de peste 300 de ori, cu care a obţinut două medalii de bronz la Campionatele Europene din 1971 şi 1977. Tutovan a fost primul jucător european care a servit din săritură şi a fost recunoscut drept jucătorul cu cel mai bun serviciu din lume. Pentru rezultatele sale foarte bune obţinute în sport este maestru emerit al sportului şi a primit medalia Serviciul credincios clasa a III – a.

De-a lungul carierei, Tutovan s-a evidenţiat în primul rând cu serviciul. A fost primul european care a servit din săritură, iar într-un meci a obţinut opt puncte din serviciu. Serva lui era ca o bombă care cădea în terenul adversarilor. “Serveam desprins de la sol, dar nu cu elan. Mai târziu am înţeles că dacă loveam mingea cât mai de sus traiectoria era foarte bună şi obţineam punctul. Într-un meci din turneul campionilor contra unei echipe din Rusia am reuşit să obţin opt puncte consecutive. Visul meu era să fac 15 puncte (pe atunci setul avea 15 puncte – n.r.), însă a fost foarte greu şi nu am reuşit. Chiar dacă aveam un serviciu bun, au fost şi meciuri în care nu dădeam întotdeauna mingea peste fileu”, declara Mircea Tutovan pentru Graiul Sălajului, într-un reportaj ce i-a fost dedicat.

Cum a început să practice voleiul

Până să fie unul dintre cei mai buni voleibalişti români, Mircea Tutovan a jucat fotbal şi handbal. Mai bine spus, practica orice sport, cu excepţia voleiului, în ciuda fizicului său impunător. “Eu habar nu aveam de volei la început. Eram prin clasa a opta şi ţin minte că atunci jucam handbal şi fotbal prin curtea şcoli. În 1966, m-a chemat profesorul Sas să văd o finală de Cupa Campionilor Europeni la volei. Am stat câteva minute în faţa televizorului, după care am plecat, fiindcă nu am înţeles mare lucru. Cele două echipe care jucau finala erau Dinamo şi Rapid, iar acel joc a avut loc la Bucureşti, în Sala “Expoziţiei”. Ăsta a fost primul meu contact cu voleiul”, îşi aducea aminte Mircea Tutovan care, în acele vremuri, era un elev silitor la scoală. “Învăţam bine la şcoală şi ţin minte că a venit diriginta la tata să întrebe dacă nu vrea să mă lase la liceu. Tata a refuzat şi am ajuns la Şcoala Profesională din Braşov. Cum îmi plăcea sportul, eram tot timpul prin tribune sau pe terenul de joc şi îmi aduc aminte că a venit la mine un profesor şchiop cu baston care m-a întrebat dacă am echipament la mine. I-am zis că am, doar că nu aveam adidaşi, pentru că eu purtam la 14 ani numărul 46 de picior. Repede mi-a făcut rost de încălţăminte şi m-a introdus să joc volei. A doua zi m-am trezit cu mama la şcoală. A venit şi m-a întrebat dacă vreau să merg să joc volei la Bucureşti, pentru că i-a zis ei un profesor că o să fie bine şi că acolo aveam masa şi cazarea gratuită. I-am zis că sunt de acord şi aşa am ajuns să mă transfer la Bucureşti cu şcoala, iar după căteva luni am început voleiul de performanţă”, rememora Tutovan debutul său sportiv.

Steaua şi Rapid nu l-au vrut şi a ajuns la Dinamo. A devenit Maestru Emerit în Sport şi campion multiplu

După ce a ajuns în capitală, “tunarul” Europei muncea foarte mult şi voia să ajungă la Steaua, însă a fost refuzat. A făcut în cele din urmă furori la Dinamo. “Munceam foarte mult la Bucureşti şi vroiam să merg la Steaua. Cei de acolo nu m-au dorit, pentru că ziceau că sunt prea scump. Am încercat să ajung la Rapid, dar nici conducătorii Rapidului nu m-au dorit la echipă, aşa că am ajuns la Dinamo. După un an de zile jucam în primii şase, adică eram titular de bază. Asta se întâmpla pe la 18 ani”, povestea, cu multă emoție, Mircea Tutovan, decorat în anul 1971 cu ordinul de Maestru Emerit în Sport şi medalia Serviciul credincios clasa a III-a.
Mircea Tutovan a obţinut cu formaţia Dinamo Bucureşti 10 titluri de campion naţional, precum şi Cupa Cupelor şi Cupa Campionilor, însă cea mai mare realizare reprezintă Cupa Campionilor pe care a câştigat-o în 1981 într-o finală cu ruşii de la TSK Moscova.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Post Views: 5.607