Ziua bună, dragi cititori!

O secetă cumplită pusese stăpânire asupra unui ținut. Iarba era mai întâi îngălbenită, iar apoi veștejită. Nu ploua din cer nici o picătură de apă, iar diminețile veneau pe pământ fără prospețimea scurtei durate de rouă.

Animalele mici și mari mureau cu miile. Foarte puține aveau forța de a ieși din pustiul care înghițea orice lucru.

Seceta devenea din zi în zi tot mai dură. Până și copacii falnici și bătrâni, care-și înfingeau rădăcinile în adâncurile pământului, au rămas fără frunze. Toate fântânile și izvoarele erau fără apă, iar pâraiele și apele secaseră.

Numai o mică floare rămăsese în viață, pentru că un foarte mic izvor îi mai dădea câteva picături de apă. Dar izvorul se frământa patetic:

  • Totul e uscat și însetat și moare. Iar eu nu pot să fac nimic. Ce rost au cele două picături de apă ale mele?

În apropiere era un copac bătrân, robust. A auzit lamentarea și, înainte de a muri, i-a spus izvorului:

  • Nimeni nu se așteaptă să faci să înverzească tot pustiul. Datoria ta este să păstrezi în viață acea floricică. Nimic mai mult.

Dragilor, putem face cu ușurință o analogie a tabloului descris mai sus, cu seceta umanitară actuală ce ne îmboldește din toate sensurile. Drama războaielor, suferința atâtor oameni nevinovați, crizele majore din toate domeniile, toate strigă după ajutor, după consolare, după ocrotire și soluționare. Toate caută pârghii de salvare și reazem în pivoturi de speranță.

În mijlocul acestui carusel zbuciumat, fiecare dintre noi suntem datori și responsabili de ”micile” tezaure care ni s-au încredințat. Nu putem schimba o lume întreagă, în schimb, datoria noastră este să ne punem fiecare în ordine laboratorul interior.

Valorosul scriitor și profesor C.S. Lewis asemăna lumea cu o mare orchestră care cântă un cântec. Pentru a obține rezultate bune în timpul execuției, ne dezvăluie scriitorul, este nevoie de trei lucruri: instrumentul fiecărui cântăreț trebuie să fie acordat, instrumentul trebuie să cânte numai la momentul potrivit, așa încât să se combine cu celelalte, iar piesa muzicală cântată de orchestră trebuie să fie cea pretinsă de dirijor. Reușita finală ține așadar de aceste trei aspecte: armonizarea lucrurilor din interiorul nostru, adica acordarea instrumentului, corectitudinea și armonia dintre oameni, exprimate de sincronul cântăreților și melodia cântată de orchestră, care este scopul general al vieții noastre.

Un mare înțelept spunea că nu contează momentul și felul în care murim, importantă e muzica de fundal a trecerii noastre în eternitate.

Vă invit la o reflecție!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)

Post Views: 358