Am ținut neapărat să scriu aceste rânduri de mulțumire pentru a face cunoscut un polițist zălăuan care, în cursul zilei de 8 ianuarie, m-a ajutat dezinteresat, aflându-se în timpul liber, să gestionez un eveniment rutier neplăcut, care foarte ușor s-ar fi putut transforma într-o tragedie. Pe scurt, sunt profesor de Limba și literatura engleză la două școli din județ, meserie care mă obligă ca, în prima parte a zilei, să fac naveta spre și dinspre localitățile Hida și Sânmihaiu Almașului, zilnic, de luni până vineri. Asta se întâmpla și luni… Mă deplasam pe strada Gheorghe Doja din Zalău când am simțit că ceva e în neregulă la roata stânga față a vehiculului meu. Nici prin gând nu mi-au trecut cele ce aveau să se întâmple în secundele următoare. Mașina a mai rulat preț de câțiva zeci de metri, oprindu-se apoi brusc și violent, în capătul străzii Doja, chiar pe sensul de coborâre spre primărie. Se rupsese în totalitate brațul metalic care susținea roata, planetara, iar roata mașinii se afla complet sub aripa vehiculului. Pe moment nu am realizat ce se întâmplă, am dat să cobor din mașină. Instant, s-a oprit primul vehicul care circula pe sensul de urcare al aceleiași străzi, șoferul a coborât, venind țintă spre mine, pentru a mă ajuta. Domnul s-a prezentat a fi agent șef de poliție Filip Ioan, din cadrul IPJ Sălaj. Era în timpul său liber, în haine civile și, drept să spun, în vremurile în care trăim, m-a uimit promptitudinea și disponibilitatea sa de a ajuta o necunoscută, în speță subsemnata.
A oprit traficul și m-a retras în siguranță de pe partea carosabilă, întrebându-mă dacă mă simt bine și încurajându-mă, calm și cu blândețe, pentru a nu mă panica. “Ați avut mare noroc și dumneavoastră și ceilalți participanți la trafic pentru că nu circulați cu viteză. Dacă roata ar fi ieșit din ansamblul mașinii și ar fi pătruns în trafic, ar fi putut să se întâmple o tragedie”, mi-a spus omul legii, după ce a făcut o scurtă constatare a stricăciunilor. A chemat, în minutele imediat următoare, o mașină de tractare, de pe telefonul său, și, în cel mult 10 minute, am eliberat carosabilul. Abia după ce m-a văzut în siguranță și cu mașina pe platforma de tractare auto, polițistul Ioan Filip și-a reluat drumul.
Nu știa cine sunt, habar nu avea că sunt și jurnalist, gestul său a fost unul spontan, sincer, prompt, dezinteresat și demn de respect. Cu siguranță ar fi interesant de menționat faptul că, în urmă cu vreo 2 ani, același agent șef Ioan Filip a acționat cu profesionalism și a soluționat cu promptitudine un eveniment rutier cu șofer plecat de la fața locului, avându-mă tot pe mine ca și parte vătămată. Ce șanse să fie să îți vină salvarea de la același agent de poliție de două ori ? Așa că, mai în glumă, mai în serios, tind să cred că acest polițist, care, mai presus de toate, a dat dovadă de omenie și de solidaritate, este un fel de ,, înger păzitor” atât al șoferilor, cât și al celorlalți participanți la trafic.
În concluzie, toată mulțumirea mea se îndreaptă către agent șef de poliție Ioan Filip, care a dat dovadă de un spirit civic extraordinar și a ajutat necondiționat un om aflat la ananghie. Sunt convinsă de faptul că oricare alt șofer aflat la necaz ar fi avut parte de ajutorul acestui polițist de excepție.
De astfel de cadre profesioniste MAI are nevoie România!