Memorandist și semnatar al Unirii Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918, preotul Aurel Bilțiu se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalități pe care Valea Someșului le-a dat țării. S-a născut în data de 6 iunie 1865 la Hăjdata, Gherla, ca fiul al lui George şi Maria Bilţiu. A absolvit Seminarul Teologic din Gherla în anul 1888, an în care a fost hirotonit şi repartizat ca preot în parohia Rus, pe atunci comitatul Solnoc-Dăbâca. La numai câţiva ani de la instalarea sa ca preot are loc cea mai amplă mişcare naţională românească de protest din Transilvania, mişcarea memorandistă. Tânărul preot Aurel Bilţiu a făcut parte din delegaţia celor 300 de fruntaşi români care a dus Memorandumul la Viena, în iunie 1892. În anul 1948 a refuzat să treacă la ortodoxie, iar în „noaptea moşierilor”, cum a fost numită noaptea de 2/3 martie 1949, când s-a pus în aplicare decretul 83/1943 de deportare a marilor proprietari, a fost expluzat, din nou, şi trimis cu domiciliu obligatoriu la Dej. I-au fost confiscate toate proprietăţile şi averile şi a rămas fără niciun mijloc de existență, deoarece i s-a tăiat şi pensia de preot, care i se cuvenea din plin, după 61 de ani de preoţie. A decedat la Dej, în anul 1959, la venerabila vârstă de 94 de ani, fiind înmormântat în cimitirul de pe Dealul Florilor din Dej, alături de soţie şi fiul său, Valeriu.

Dr. Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

About Author

Post Views: 490