În a IV-a zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică îi prăznuiește pe cei 14.000 de copii uciși de împăratul Irod.

Acest măcel îngrozitor s-a petrecut la un an după nașterea Mântuitorului și reprezintă o expresie a transformării, prin harul lui Dumnezeu, a durerii și sacrificiului, în iubire și iertare.

Potrivit tradiției, cât și a relatărilor biblice, Irod a fost foarte supărat la aflarea veștii că în regatul său se va naște un împărat căruia i se vor închina toate popoarele. Astfel, Irod a poruncit celor trei magi să-l anunțe unde se afla Christos, Împăratul Care S-a născut, și, trimițându-i la Betleem, le-a zis: ”Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui” (Mt. 2, 8)

Mergând cei trei magi în Betleem să se închine lui Christos, nu s-au mai întors la Ierusalim ca să-l anunțe pe Irod unde se afla Pruncul, pentru că au fost înștiințați în vis de un înger cu privire la intențiile lui Irod. Văzând că a fost înșelat de magi, Irod s-a aprins de furie și a ordonat uciderea tuturor copiilor de parte bărbătească din tot Betleemul Iudeii și din împrejurimi, crezând că astfel îl va omorî pe împăratul profețit. În tot acest timp, Fecioara Maria împreună cu Iosif și cu pruncul Iisus se refugiaseră în Egipt.

O dată cu aceste crime fără seamăn, necruțătorul Irod a mai ordonat și omorârea bătrânilor lui Israel, cei care îi deslușiră că avea să se nască Mesia în Betleem.

Vedem așadar cum viața lui Christos a fost așezată de la început sub cupola sacrificiului. Toți acești copii uciși de împăratul Irod au fost o pregătire, într-o anumită măsură, a itinerarului suferinței pe care Copilul prin excelență avea să o trăiască pe Cruce pentru salvarea umanității. Astfel, durerea și moartea aveau să se transforme în bucurie și înviere.


Post Views: 672