Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a fost unul dintre cei mai eminenți cărturari români din secolul al XVII-lea. El a fost primul poet național, primul traducator în limba română a unor cărți de literatură dramatică și istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții și primul traducător al slujbelor religioase. Contribuția sa la formarea limbii literare românești a făcut din acest sfânt o personalitate ilustră a culturii și spiritualității țării noastre. Biserica Ortodoxă îi omagiază viața în fiecare an la data de 13 decembrie.
Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. El a studiat pentru început acasă, apoi la Iași, la Colegiul de la Trei Ierarhi, după care a studiat la Liov, la Școala Frăției Ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului”. Aici a devenit unul dintre marii poligloți ai vremii, studiind greaca, latina, slavona și polona.
În anul 1649 s-a călugărit la Mănastirea Probota, urmând ca în anul 1658 să fie hirotonit episcop de Huși, apoi episcop la Roman, iar în 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.
În anul 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldații polonezi au luat cu ei ca ostatic și pe mitropolitul Dosoftei, acesta rămânând în exil până la sfârșitul vieții. A murit la data de 13 decembrie 1693 și a fost înmormântat la Biserica ”Nașterea Domnului” din Zolkiew, Ucraina. Sfântul Ierarh a fost canonizat în data de 14 octombrie 2005, la Catedrala metropolitană din Iași.
Toată viața mitropolitului a fost un sacrificiu neîncetat în slujba poporului și a limbii românești. Pasiunea și dorința, foamea și setea ce-o avea pentru spiritualitate si pentru neam au făcut din ierarhul Dosoftei un inflăcărat purtător de valori, care a construit, până la ultima suflare, viziunea idealului suprem.
”Care este secretul sfinților, al eroilor? Un mare ideal, instalat într-un suflet aprins.” (Antonim Eymieu)