În perioada istorică în care Imperiul Roman era suveranul Africii de Nord, orașul Alexandria era reședința guvernatorului general, și, din acest motiv, legile privitoare la persecuția creștinilor au fost foarte aspre. Între victimele persecuției de pe vremea împăratului se numără și tânăra martiră Teodora.
Biserica Romano-Catolică ne invită să ne familiarizam astăzi cu viața și trăirile sfintei Teodora. Ea este celebrată în calendarul latin în fiecare an la data de 28 noiembrie.
Chemată în fața prefectului Eustatiu, acesta a întrebat-o de ce condiție este: „Ești sclavă?” „Sunt creștină”, răspunde Teodora. Prefectul a continuat: „Ești sclavă sau de condiție liberă?” „Sunt creștină. Isus Cristos mi-a dat libertatea de altfel, sunt născută din părinți pe care lumea îi numește liberi”, a fost răspunsul Teodorei, la care, mirat, prefectul a întrebat: „Dacă ești născută din nobili, pentru ce nu te-ai căsătorit?” Tânăra a declarat liniștită: „De dragul lui Cristos care, făcându-se om, ne-a scăpat de stricăciune; nădăjduiesc că el mă va întări și mă va păzi”. Eustatiu a declarat: „Împărații poruncesc ca fecioarele să se jertfească zeilor sau să fie trimise în locul de prostituție”. Netulburată, Teodora i-a spus: „Cred că știi că Dumnezeu în fiecare acțiune privește voința… Dacă-mi vei tăia o mână, un braț, capul, oare eu sunt vinovată? Oare nu acela care săvârșește crima? Trupul și sufletul meu îi aparțin Lui, El va ști să păstreze credința și curăția mea…”
După multe încercări și torturi, Teodora a fost executată, împreună cu un alt creștin, Didim, care a salvat-o din locul infam unde fusese aruncată la porunca prefectului.
”Zăcăminte de eroism se găsesc în fiecare suflet. În anumite ore ale istoriei, sub lovituri și împrejurări neașteptate se deșteaptă în mulți eroul. Unii trăiesc, alții mor eroic. Se vede că nu răspundem eroic decât la anumite sunete de clopot. Și Providența trage acest clopot…Îl auzi cum răsună prin vai, prin munți, prin dumbrăvile sufletului tău?…Răspunde!”(Ioan Suciu, Eroism)
Dragi cititori, numele Teodorei se tâlcuiește ”dăruită de Dumnezeu”. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru acești stâlpi de lumină și de rezistență care au fost sfinții, și, așa cum spunea Fericitul Ioan Suciu, să căutăm în noi acele zăcăminte de mare preț, atât de rare astăzi.