Sfântul Iacov Persul

Sfântul Iacov Persul este unul dintre martirii Bisericii care au impresionat o lume întreagă de-a lungul secolelor prin cutremurătoarea suferință pe care a suportat-o din iubire pentru credința în Christos.  Apostat la început, iar apoi mărturisitor fervent, Iacov a fost martirizat în jurul anului 395, fiind pomenit în Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică în fiecare an la data de 27 noiembrie.

Iacov provenea din țara perșilor și anume din cetatea Elani, fiind născut din părinți creștini evlavioși. El a ocupat funcții înalte în administrația persana, fiind iubit de împăratul perșilor din acea vreme, Isdegherd, care i-a oferit multe demnități. Pentru că presiunea de la palat era mare, iar cinstirile abundente, Iacov și-a trădat credința și a ajuns să se închine idolilor, împreună cu împăratul.

Aflând soția și mama lui de trădarea și erorile în care trăia, ele i-au trimis o scrisoare în care îl mustrau cu durere și fermitate, înduplecându-l să-și amintească de adevărurile veșnice și de promisiunile lui Christos. Sub influența familiei sale creștine și regretându-și amarnic apostazia, Iacov a mers în fața regelui Bahram al V-lea , succesorul lui Isdegherd, pentru a-și mărturisi credința creștină. Bravul mucenic a fost tăiat pe rând în 28 de bucăți, iar la final a fost decapitat.

Persecuțiile la adresa creștinilor (printre care și moartea lui Iacov Persul) au reprezentat cauza începerii Războiului romano-sasanid (421-422).

Biserica Sfântul Iacov Persul din Cartierul Armean al Ierusalimului îi este dedicată sfântului, iar o parte din moaștele sale se află depuse într-o raclă aflată în pronaosul Bisericii “Pogorârea Sfântului Duh” a Mănăstirii Dragomirna din județul Suceava.

”Pentru căutătorul de Dumnezeu contrariul vieții nu este moartea ci necredința” (Nicolae Turcan).

În aceeași lumină și-a încheiat viața și Iacov Persul, chiar dacă în decursul vieții sale experimentase căderea abisală, aceasta îi servise drept pârghie, care l-a proiectat la cele mai înalte culmi eroice. Ceea ce este copleșitor în istoria vieții acestui sfânt, este atidudinea mamei și a soției sale, care, atât de pătrunse de convingerile creștinesti, îl înduplecă pe Iacov să se întoarcă la adevărul credinței, fiind conștiente că asta i-ar putea aduce moartea telurică, dar atât de încredințate de promisiunea vieții cerești.