Astăzi, credincioșii de rit bizantin și latin sărbătoresc Intrarea Fecioarei Maria în Templul din Ierusalim. Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Vovidenie, termen care provine din slavonă și se traduce ”ceea ce se face văzută”.

Acest moment solemn are o însemnătate deosebită pentru că amintește de unul dintre misterele vieții Aceleia care a fost aleasă de Dumnezeu să fie Mamă a Fiului Său și Mamă a umanității.

Neputând avea copii și deja înaintați în vârstă, părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, și-au îndreptat cu multă credință și fervoare rugăciunile către Dumnezeu, cerându-i darul un copil. Conștienți de faptul că orice dar cerut necesită și un angajament, cei doi eroi ai credinței au promis că-i vor oferi micuțul vlăstar lui Dumnezeu, dacă acest lucru se va îndeplini.

După nașterea Mariei, la vârsta de 3 ani, ea a fost încredințată preoților și lăcașului sfânt, spre a-și petrece anii copilăriei participând la serviciile religioase zilnice și pentru a crește sub cupola înțelepciunii cărților sfinte.

Intrarea în Templu a fetiței s-a petrecut într-un cadru simplu, modest și foarte emoționant. Maria, pătrunsă de chemarea Harului, părăsește casa părintească și își dăruiește în întregime viața unei alte misiuni, mult mai mărețe, care a fost țesută pentru ea încă din eternitate. În timp ce chipurile și mâinile consumate de timp și de greutăți ale părinților își încredințează copilul, Dumnezeu revarsă asupra fidelilor bătrâni mângâierea cerească și certitudinea mântuirii.

Dragi cititori, această prezentare a Fecioarei Maria în Templu, prefigurează ”prezentarea” fiecăruia dintre noi în fața lui Dumnezeu. În ce stare se află omul nostru interior? Filosoful Ernest Bernea spunea că în noi locuiesc două persoane: omul exterior -persoana aparențelor și omul interior- persoana esențelor.

Astăzi ni se pune la dispozitie o nouă oportunitate de a ne întâlni cu ”omul esențelor” și de a ne cunoaște adevăratul nostru eu, adevărata personalitate și identitate, care, așa precum spunea marele scriitor C.S. Lewis, nu se poate cunoaște pe deplin decât întâlnindu-l în persoană pe Christos.