Mai sunt cateva zile pana la Craciun si ma simt de parca am fi intr-un noiembrie trist. Apasarile imi dau tarcoale, nu ma lasa sa ma bucur. Sunt mai sarac si mai ingrijorat anul asta. Anul asta in care am vazut oameni fara un zambet pe fata in prag de sarbatori, parca mai multi decat oricand. E adevarat, in oras avem iluminat festiv, iar supermarketurile si-au prelungit programul pana noaptea tarziu. Astea sunt semne ca la sfarsit de saptamana vom sarbatori Nasterea lui Hristos. Sarbatoarea care reprezenta pana acum cativa ani evenimentul cel mai frumos dintr-un an o sa fie o simpla ocazie de a pune masa. Pentru cei care vor putea sa puna pe masa ceva mai deosebit, cu atat mai bine. Nu-i momentul sa intristez eu atmosfera, dar oamenii nenorociti de vremurile pe care le traim mi se par covarsitor de multi. Nici colindatorii nu mai sunt la fel de multi ca altadata. De la an la an tot mai putini copii ne trec pragul sa ne aduca vestea ca s-a nascut pruncul Isus. Colindatorii pe care inainte ii vedeam pe strazi cu saptamani inainte de Craciun resimt si ei criza. Ursii si capra erau si ei parte din peisajul sarbatorilor de cativa ani buni. Anul acesta nu i-am vazut nici macar odata. Veneau moldovenii inainte, cu obieceiuri de ale lor in Ardeal, pentru ca la ei erau prea multi. Nu mai tine treaba, si s-au reprofilat si ei. Traim se pare o depresie in masa. Si nici televizorul nu o sa reuseasca sa ne distreze in seara de Craciun. O sa contribuie din plin atmosfera de moment de reculegere. Vor difuza unii craciunite dezbracate pe jumatate si manelisti sa-si creasca ratingul si norma de publicitate. Adrian Minune si Florin Salam o sa ne vesteasca Nasterea lui Hristos.