Ziua bună, dragi cititori!

Tribunul roman Viniciu, cunoscut din romanul Qvo Vadis, obosit de vin, de orgii și de cântece, se întâlni cu Petru, căpetenia apostolilor, și cu Pavel din Tars, apostolul neamurilor și dornic de o viață nouă mai curată și mai nobilă, și le ceru lumina.

  • Vedeți, le zise, eu mă chinuiesc în nesiguranță. Am auzit ceva despre învățătura voastră. Mi s-a spus că ea distruge viața, fericirea, legile și puterea imperiului. Spuneți-mi: e adevărat? Mi s-a mai spus că Grecia a creat înțelepciunea și frumusețea, că Roma ne-a dăruit dreptul și puterea…Ce ne mai puteți aduce voi? Dacă voi sunteți într-adevăr purtători de lumină, răsfrângeți o rază și asupra mea!
  • Noi aducem Iubirea, zise Petru. Iar Pavel din Tars adaugă: ”Chiar dacă aș grăi în toate limbile omenești și îngerești, dacă nu am Iubire, nu sunt decât aramă sunătoare. Și de-aș cunoaște toate tainele lumii, de-aș avea toată știința și atâta credință încât să mut și munții, dacă nu am Iubire nu sunt nimic.”

Acestea s-au întâmplat atunci. Ce s-ar întâmpla dacă azi cei doi apostoli ar reveni printre noi, ce le-am spune?

  • V-ați intors? I-am întreba. Noi am evoluat. Ne-am modernizat. Noi am creat știința. Voi nu cunoașteți tehnica noastră. Suntem stăpânii energiei atomice. Scriem și citim romane. Zburăm cu avioane. Noi vrem să aducem raiul pe pământ. Dar voi ce ne-ați mai putea aduce?
  • Noi aducem tot Iubirea, ar zice Petru. Iar Pavel ar adăuga: ”De-aș cunoaște toată filozofia de la idealism la materialism, de-aș stăpâni toată tehnica, de-aș poseda toate științele și aș avea în slujba mea chiar energia atomică, dacă nu am Iubire, nu sunt nimic…și de-aș grăi în toate limbile și aș avea credință într-un rai nou și pamânt nou și aș face pentru aceasta chiar și minuni, dacă nu am Iubire, nu sunt altceva decât un chinval răsunător, un demagog.”

Noi aducem iubirea. Iubirea este Isus Hristos primit în sufletele noastre. Avem de toate, dar pentru că nu avem Iubire, nu avem nimic. (Nicolae Pura, Viața în Iubire)

Dragilor, textul de mai sus poate părea pentru mulți o istorioară naivă și mărginită, dar, în esență, ea schițează cu acuratețe tabloul lumii noastre și soluțiile salvatoare.

Mulți cred că în epoca științei și a cuceririlor spațiale, cultura și educația sunt suficiente, iar legea morală a lui Dumnezeu nu-și mai are loc sau, în cel mai ”bun” caz, ocupă loc periferic.

Mânați de norme și sisteme dezgolite de conținut, am creat o justiție fără iubire, o moralitate fără religie, o cultură fără identitate, o educație lipsită de adâncime.

Umanismul secular a diminuat credința și mesajul biblic și a pus în umbră învățăturile lui Christos. Ne ciocnim simțitor de crize sociale, de oameni dezumanizați, de forme fără chip, în timp ce sursa adevăratei iubiri este atât de neglijată și adumbrită.

Istoria mântuirii este plină de dezamăgiri și refuzuri: de la poporul evreu care și-a ucis profeții, până la poporul așa-zis creștin care-și contestă Mântuitorul și-și compromite martirii. Iubirea nu este iubită…

Vă invit la reflecție și la…căutare!

Post Views: 179