Alegerea

 

Ziua bună, dragi cititori!

Un om se simțea mereu apăsat de greutățile vieții și s-a plâns unui renumit maestru spiritual:

-Nu mai știu ce să fac! Această viață este insuportabilă. Nu mai pot!

Maestrul a luat o mână de cenușă și a lăsat-o să cadă într-un pahar plin cu apă de băut, pe care îl avea pe masă, spunând:

–Acestea sunt suferințele tale.

Toată apa din pahar s-a tulburat și s-a murdărit. Maestrul a aruncat-o. Apoi a luat o altă mână de cenușă, la fel cu cea dinainte, i-a arătat-o omului, apoi s-a dus la fereastră și a aruncat-o în mare.

Cenușa s-a împrăștiat într-o clipă și marea a rămas exact cum era mai înainte.

-Vezi? A explicat maestrul. În fiecare zi trebuie să decizi dacă ești un pahar cu apă sau marea.

Dragilor, cum putem să asimilăm suferința într-o formă superioară de viață? Cum știm să alegem marea și nu paharul?

Mulți dintre noi ținem posturi aspre, spunem rugăciuni pline de emfază, facem acte de caritate ca să bifăm fapte de bine în portofolii, dar viața noastră nu se schimbă, greul nu capată sens, iar așa-zisa credință se pierde ușor în momente de restriște.

Ori de câte ori ne purtăm suferințele fără de Dumnezeu, sfârșim împovărați și răpuși, revoltați și confuzi. Doar experiența harului care lucrează neștiut în fiecare secundă ne poate reaminti că nu Dumnezeu s-a retras, ci noi, cei care blamăm crucile și nu le-nțelegem rostul, noi suntem cei care am decretat că vocea Lui nu se mai aude. Nu putem să punem vin nou în burdufuri vechi, pentru că burdufurile se vor sparge; așa cum nu putem să ne preocupăm de exteriorul nostru, în timp ce interiorul este sub ruine.

Vă invit la o reflecție!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)