Calendarul latin ni-l relevă astăzi pe sfântul mucenic Mina. Mina s-a născut în Niceous (Nakiyos sau Nikiu), în apropiere de Memphis (Egipt), în jurul anului 285. El a fost fiul prefectului Eudoxiu, iar pe mama sa a chemat-o Eufimia. La 11 ani a rămas orfan de tată, iar când a împlinit 14 ani i-a murit și mama. Rămânând orfan de ambii părinți, s-a înrolat în armata imperială. Însă, când Dioclețian a emis primul edict împotriva creștinilor, la 23 februarie 303, Mina a decis să părăsească armata.

Sinaxarul spune că s-ar fi retras în pustie. Nu se știe cât a stat în pustie, perioada propusă de istorici variind între câteva săptămâni și cinci ani. Părăsind deșertul, s-a dus în orașul Cotiani pentru a mărturisi fără ezitare că este creștin. Însă, când a intrat în arenă, soldații l-au luat și l-au dus înaintea prefectului Pyrrhus, care a poruncit să fie supus torturilor, dacă nu va apostazia de la credința creștină. Mina a suportat fără ezitare toate suferințele la care a fost supus. În cele din urmă, văzând cei ce-l chinuiau că nu renunță, i-au tăiat capul. Unii hagiografi susțin că martiriul său ar fi avut loc în anul 303/304, alții susțin că în 309.

Începând din anul 1874, biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București păstrează fragmente din moaștele sfântului Mina. Ele au fost aduse de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt și puse într-o raclă executată în anul 1941. Alte fragmente din moaștele sfântului se mai găsesc și în Catedrala metropolitană din Iași și în biserica ”Sfântul Mina” din Suceava. De-a lungul timpului au fost consemnate multe minuni care s-au întâmplat în locurile unde au fost venerate moaștele sfântului Mina.

Dragi cititori, Mina a renunțat fără pregetare la haina lumii, la chipul unei mentalități, la configurația unei conduite și a îmbrăcat cu convingere straiele unei noi viețuiri. Rănile pe care el le-a primit pentru ideal i-au câștigat, fără îndoială, dreptul la înviere și i-au schițat chipul, în veșnicie.

Post Views: 220