Sfântul Corneliu a trăit în secolul I după Christos și a fost un centurion roman cunoscut ca o persoană evlavioasă și temătoare de Dumnezeu, renumită pentru actele altruiste. Viața lui Corneliu este celebrată astăzi de Biserica Romano-Catolică, în timp ce, în ritul bizantin, el este pomenit la data de 13 septembrie.

Reședința lui Corneliu era la Cezareea din Palestina, sediu al guvernatorului roman, centurionul făcând parte din cohorta Italica.

Datorită vieții virtuoase pe care centurionul o avea, Dumnezeu a răspuns căutărilor lui Corneliu printr-un înger care-l înștiințează ce trebuie să facă pentru a-L cunoaște în chip deplin. Corneliu a înțeles că a fost ales pentru o cunoaștere mai înaltă, și, la sfatul îngerului, îi trimite pe oamenii casei sale la Iopea, pentru a-l găsi pe apostolul Petru.

Apostolul Petru, care se afla în vizită la Bisericile din Iudea, avusese între timp o viziune simbolică care îi arăta voința lui Dumnezeu în ceea ce privește admiterea păgânilor în biserică. Prin urmare, după ce Petru i-a primit pe trimișii lui Corneliu, acesta a acceptat invitația de a merge la Cezareea. Aici, în urma proclamării Evangheliei și a coborârii Duhului Sfânt asupra celor prezenți, Corneliu și întreaga sa familie au fost botezați și încorporați în biserică, fără a fi supuși la legea mozaică a circumciziei.

La acest punct se termină relatarea apostolică referitoare la Corneliu centurionul, iar ceea ce se știe ulterior despre el nu are un caracter istoric, dimpotrivă, sunt diferite tradiții între Biserica Latină și cea Orientală, cea din urmă afirmând că a devenit, după convertirea sa, episcop, iar în alte scrieri este considerat martir.

”Urmărirea unui ideal ne apropie de Dumnezeu, deoarece nimic nu te apropie de Dumnezeu, cât cazna de a crea o operă desăvârșită”, spunea, pe bună dreptate, Michelangelo. Căutarea cu sinceritate a idealului și verticalitatea vieții lui Corneliu l-au ridicat la rangul de erou al credinței și colaborator al providenței în acțiunea ei restauratoare.

Divina zestre de adevăruri cuprinse în Evanghelie au devenit biografia vieții lui Corneliu, sculptându-i caracterul până la desăvârșire.