Astăzi, în calendarul bizantin îi găsim pomeniți pe sfinții Tarah, Prov şi Andronic.

Aceștia au trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305) şi au murit pentru că au refuzat închinarea în faţa idolilor. Tarah s-a născut în Claudiopolisul Siriei, Prov a fost din Perga Pamfiliei, iar Andronic a fost fiul unui cetăţean de mare vază din Efes.

După ce au fost torturaţi în mai multe cetăţi, au fost aruncaţi în faţa fiarelor împreună cu câţiva criminali. Fiarele i-au sfâşiat pe criminali, în vreme ce sfinţii au ieşit nevătămaţi. În urma acestei minuni, mulţi cetăţeni s-au convertit si au crezut în Christos. Ulterior, cei trei mărturisitori au fost ucişi de soldaţi, la porunca proconsulului Numerian Maximus.

Deşi trupurile acestora au fost amestecate cu cele ale criminalilor, Dumnezeu le-a descoperit unor creştini în chip impresionant care sunt trupurile martirilor – trei lumânări s-au arătat deasupra trupurilor acestora. Astfel, cei trei martiri au fost îngropaţi cu cinste.

În România, la Biserica Memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia se găsesc părticele din relicvele sfinţilor Prov, Tarah şi Andronic.

Dragi cititori, în istoria bisericii lumânările au avut și au o simbolistică de mare valoare. De ce Dumnezeu a revelat trupurile acestor sfinți prin lumânări aprinse? Pentru că lumânarea este semn al eternității și al prezenței lui Christos în suflete.

”Cel ce cunoaște este ca și o lumânare aprinsă, de la care pot lua lumina mii de alte lumânări”, spunea Ioan Gură de Aur.

Lumânările, spune Philip Serrard, ”luptă pentru rai” și ”se aprind pentru ca ochiul să poată pătrunde în semnificațiile care vorbesc prin forme și culori”.

Prezența lumânării aprinse atribuită acestor sfinți a fost lumina credinței care a mistuit toate obscuritățile și care dăinuie acum în eternitate, împrăștiindu-și în permanență strălucirea și sensul.

Post Views: 126